Intre doua lumi si doua milenii
Tot s-a disipat si-a-nceput sa piara
Si lacrimi curate nu mai ies afara
Nici la Liturghie, nici macar la Denii
Ratacirea noatra e cararea larga
Mii de vorbe goale spuse fara rost
Ce-acopere-ntruna tot ce sfant a fost
Si ne-aseaza vesnic pe-a iadului targa
Te mai uiti in juru-ti, ca sa vezi mereu
Oameni, flori si pasari… apa de izvor,
sau, luminatorii de la Dumnezeu?
Oare, mai stii rostul…Creatorul lor?
Care, pentru tine, biet fratele meu
Le-a facut sa-ti fie traiul mai usor…
Ortodox crestin 