,,Femeile arestate “au fost bătute şi ele ca hoţii de cai, mai rău, la tălpi, peste obraji, cu pumnii, cu cravaşa, cu vârful cizmelor, dar cel mai tare au lovit-o pe Domnica [Burdeţ …] Au bătut-o cu spor, aşa cum «scrie la carte». Pongratz a izbit-o din cizme în pântece, peste fluierele picioarelor şi între picioare. Szabó a pălmuit-o cu mâna lui pistruiată şi acoperită de peri gălbiori, mereu uşor asudaţi, peste faţă, peste gât, peste bust – când obosea de lovit cu mâinile, apuca cravaşa –, iar într-o noapte, de faţă cu tatăl ei bătut tăciune, au legat-o ghem, au atârnat-o scrânciob între două birouri cu ajutorul unei bare petrecute cu dibăcie printre mâinile şi picioarele ei înnodate, cu picioarele sus şi pudorile afară şi, din ordinul maiorului Gligor, care prezida ţanţoş fapta, plutonierul Henţa a bătut-o peste tălpi cu parul cu atâta sârg, încât au trecut-o pe biata elevă toate slăbiciunile, şi cele omeneşti şi cele femeieşti, spre groaza infernală şi neputincioasă a tatălui de faţă stătător, dar şi spre marea voluptate a chipeşului maior şi-a lui Henţa, care râdea înspre superior, într-o stare de transă, aşteptând un bravo” Martirii din Dealul Crucii – Pr. Vasile Rus (coordonator)
Noaptea de 14 spre 15 mai 1948, a fost uraganul arestării a peste zece mii de tineri intelectuali, anticomuniști și mărturisitori ai dreptei credințe ortodoxe, care se dorea a fi strivită sub tălpile ateilor comuniști, însetați de a ucide tot ce era legat de Hristos și de românism. În prezent, se face mult mai avansat; istoria neamului românesc a dispărut din școli, copii noștri fiind ghidați spre realitatea sodomiei care s-a aprobat până și în biserica Greciei. Cu, doar câțiva ani în urmă, românii urlau pe străzi ,,vrem o țară ca afară!…. vrem spitale, nu catedrale!”. Avem o țară ca afară, în curând ,,nu vom avea nimic și vom fi fericiți”, doar că, un număr foarte mic de români știu că-L vom avea pe Hristos în inimile noastre, și cu asta vom avea toată bogăția pe care o poate dobândi un om, care înseamnă viața veșnică la dreapta Lui. Frica de ceea ce ni se spune zilnic prin minciunile demențiale transmise oră de oră; dezastre meteorologice, otrăvirea hranei, sărăcirea și uciderea noastră, este arma celui ce se pregătește să vină pe scaunul împărăției mondiale. Așteptam, ca mireni ortodocși, mărturisirea preoților și ierarhilor, dar, mai ales, așteptam vestea că suntem uniți și puternici întru Hristos Domnul, Fiul și Cuvântul Lui Dumnezeu. Dar, nu avem parte de asemenea fericire, după cum ne-au proorocit Sfinții Apostoli și Sfinții Părinți mucenici, care ne-au pregătit pentru a deschide ochii și a vedea când începe sfârșitul timpurilor…sfârșit în care creștinii vor fi chinuiți mai rău decât cei pe care-i cinstim astăzi. Crucea creștinilor de pe urmă va fi mai grea ca oricând, dar nu ne putem mântui de păcatele adunate de-a lungul vieții, altfel, decât purtându-ne crucea cu puterea izvorâtă din lumina sufletului – dăruită de Hristos. CU NOI ESTE DUMNEZEU!
Sfântul Efrem Sirul (+379) „Vai acelora care se întinează cu blasfemiatorii eretici! Vai acelora care batjocoresc Dumnezeieştile Scripturi! Vai de cei câţi murdăresc sfânta credinţă cu eresuri sau încheie vreo înţelegere cu ereticii! Atunci, la a doua venire a Domnului, se va cere de la fiecare din noi mărturisirea credinţei şi unirea Botezului. Şi dacă am păstrat credinţa curată de orice eres şi pecetea neştearsă şi haina neîntinată… Se cuvine ca toţi cei ce se apropie de Dumnezeu şi vor să se învrednicească vieţii celei veşnice, să păzească mai înainte de toate Credinţa Ortodoxă neîntinată. Dar nu trebuie să fie trădată nepreţuita comoară a credinţei nici în schimbul dobândirii vreunei vrednicii, nici pentru linguşirile ocârmuitorilor, nici pentru a evita frica de ei.” „Cuvine-se deci, să dispreţuim orice osteneală pentru dreapta mărturisire a Domnului nostru Iisus Hristos… Să fugi de purtarea familiară faţă de schismatici şi eretici! Mai mult, să te fereşti de erezia acelora care Îl despart în două pe unicul nostru Domn Iisus Hristos!”
Oameni buni… frați dreptmăritori creștini! E cea mai relevantă zi a jertfei preacuratului Fiu al Lui Dumnezeu, pentru noi….păcătoșii și slabii trăitori aici, pe pământ!
E ziua în care curățenia trupească și sufletească a Dumnezeului nostru, înnomenit, este exterminată de către slujitorii satanei, care ne conduc astăzi prin politică, învățământ, medicină, massmedia…absolut orice, inclusiv erezia bisericilor așa zis, ortodoxe, sclave ale sinodului tâlhăresc din Creta!
Treziți-vă, luminați-vă, rugați-vă Lui Hristos ți Maicii Domnului, pentru păstrarea voastră întru Adevărul mântuitor!
Astăzi, Domnul nostru Iisus Hristos, s-a lăsat crucificat în chinuri neimaginabile, pentru salvarea sufletelor noastre!
Arhimandritul Athanasie Mytilineos (1927‑2006) a fost un predicator luminat, care s‑a dedicat încă din tinerețe catehizării poporului lui Dumnezeu – slujire pentru care a fost supranumit „Noul Gură de Aur” al Greciei. Omiliile sale se adresează tuturor credincioșilor Bisericii, indiferent de nivelul lor cultural, fiind în același timp simple, profunde și profetice. Catehezele și omiliile sale au ajuns să circule în întreaga lume și să se bucure de un deosebit interes, în special după ce o parte dintre catehezele sale la Apocalipsă, înregistrate audio în limba greacă, au fost traduse și în limba engleză. Amintim că fericitul stareț Athanasie a lăsat Bisericii o moștenire catehetică impresionantă – peste 3000 de cateheze și omilii înregistrate audio –, în care a explicat în amănunt cărțile Sfintei Scripturi, de la Facere până la Apocalipsă, fără a ocoli nici o temă importantă din viața contemporană a credincioșilor și a Bisericii.
preluare blog LibrariaSofia.ro
,,Această mare asemănare a plăgilor eshatologice a trâmbițelor cu plăgile lui Faraon, constituie un precedent istoricsau un tip/model istoric al plăgilor eshatologice, așa cum sunt Sodoma și Gomora care au fost arse cu foc și pucioasă din cer. Atunci când spunem cer, nu înțelegem cerul în care ste Dumnezeu. Atunci când cade ploaia, spunem cade ploaia din cer; în acest înțeles trebuie luată sintagma. Atunci când au căzut foc și pucioasă din cer, și au ars aceste două cetăți, a fost exemplară pedepsirea lor. Nu s-a salvat nimeni în afară de Lot – dar, din nefericire, femeia lui, nu – și cele două fiice ale sale.
Noi nu susținem nimic care să nu fie consemnat în Sfânta Scriptură sau la Părinții Bisericii noastre. Zice, așadar, Apostolul Petru, despre acest eveniment: ,,Și cetățile Sodomei și Gomorei, osândindu-se la nimicire, le-a prefăcut în cenușă, dându-le ca o pildă nelegiuiților din viitor”. Dumnezeu a dat aceasta ca pildă, așadar ca typos/exemplu, pentru făcătorii de rele din viitor.
Prin urmare, aici vedem, iubiții mei, că precum Sodoma și Gomora, tot așa și cele zece plăgi constituie un exemplu istoric al plăgilor eshatologice. De aceea, nu trebuie să ne scape faptul că făcătorii de rele vor fi pedepsiți. Ngreșit, vor fi pedepsiți!
Prin urmare, după cum înțelegeți, iubiții mei, aici avem realități, iar Dumnezeu a întărit adevărurile Sale prin acțiunile Lui anterioare; iar acțiunile Sale constituie modele istorice, de aceea nimeni să nu spună că acestea sunt basme! Nu, iubiții mei, nu sunt basme! Este adevărul, este un impresionant adevăr! Avem precedentele istorice. Din acest motiv, fiecare dintre noi toți să ne străduim, să ne rânduim viața în acord cu voia Lui Dumnezeu, pentru a nu ne afla în ceata oamenilor apostați și lucrători de fărădelegi, ci să fim în ceata poporului Lui Dumnezeu, iar Domnul știe cum să-Și izbăvească poporul. Precum atunci evreii, în ținutul Goșen, au fost izbăviți de acele plăgi care au vătămat foarte tare Egiptul, tot așa Dumnezeu va ști, va avea modul Său, prin care îi va izbăvi pe oamenii Lui din mijlocul acestor plăgi.
Chestiunea este să credem cu toată puterea sufletului nostru și să începem să trăim o viață duhovnicească.”
Marele război și venirea antihristului – Cateheze la Cartea Apocalipsei
Cap.l – Primele patru trâmbițe (plăgile uscatului, ale mării, ale apelor dulci și ale atmosferei)
Astăzi a fost ziua prăznuirii unui sfânt martir mărturisitor al Bisericii Ortodoxe din România. Dumnezeu să-l țină de-a dreapta Sa și noi să ne rugăm lui pentru a ne mijloci mântuirea sufletelor.
,,- Care e începutul vieții lăuntrice cu Hristos, Valeriu?
– Credința în Dumnezeu. Sunt oameni care cred prin firea lor și prin mediul în care au trăit. Sunt oameni care ajung la credință din ei înșiși după căutări și rătăciri. Sunt oameni care pervertesc credința din ei prin manifestări străine, degradante, ori chiar satanice. Credința este o componentă potențială a structurii sufletești, dar ea necesită un proces atent și ordonat de cunoaștere. Iar Biserica are rolul de a ne învăța dreapta-credință.”
Mărturii despre Valeriu Gafencu adunate și adnotate de monahul Moise
Acatistul Sfântului Mucenic Valeriu Gafencu
Condacul întâi : Pe cel ce plinind cuvântul Evangheliei a strălucit, luminând ca o candelă din care s-au aprins mănunchiuri de lumânări în întunericul temniţelor, veniţi, iubitorilor de nevoinţe, să îl cinstim ca pe un dascăl al jertfelniciei, al răbdării şi al iubirii aducătoare de roadă, şi să îi cântăm: Bucură-te, multpătimitorule Valeriu, întărire a celor prigoniţi pentru Hristos!
Icosul întâi : A ajuns până la noi propovăduirea ta, alesule mărturisitor: „Vă cheamă Domnul slavei la lumină, vă cheamă mucenicii-n veşnicii; fortificaţi Biserica creştină cu pietre vii, zidite-n temelii.” Şi vrând a urma îndemnului tău, ne rugăm ţie să fii grabnic apărător al nostru, ca să îţi putem cânta într-un glas: Bucură-te, cunună a Bisericii şi comoară a neamului românesc; Bucură-te, că eşti bucurie a credincioşilor şi dar dumnezeiesc; Bucură-te, nou apostol care în temniţe ai propovăduit dreapta credinţă; Bucură-te, că harismele tale le-ai ascuns sub veşmânt de umilinţă; Bucură-te, rudenie a mucenicilor din primele veacuri creştine; Bucură-te, că pământul Basarabiei se slăveşte prin tine; Bucură-te, că din anii copilăriei ai stat sub cereasca binecuvântare; Bucură-te, că spre slujirea Domnului şi a aproapelui ai avut chemare; Bucură-te, că tinereţea ta a fost pecetluită de feciorie şi jertfelnicie; Bucură-te, că luptându-te cu ispitele ai fost iubitor de curăţie; Bucură-te, că din curajul tatălui tău ai învăţat să stai tare în necazuri; Bucură-te, că nu te-ai temut nici de moarte, nici de chinuri; Bucură-te, multpătimitorule Valeriu, întărire a celor prigoniţi pentru Hristos!
Condacul al 2-lea : Având mare cinstire faţă de Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, nu te-ai sfiit a spune altora: „Maica Domnului îmi împlineşte rugăciunile”, pentru a spori în ei nădejdea în ocrotirea sa cerească. Iar ea, arătându-ţi-se în temniţă în chip minunat, a răspuns evlaviei tale, zicându-ţi: „Eu sunt dragostea ta! Să nu te temi! Să nu te îndoieşti! Biruinţa va fi a Fiului meu!” Pentru aceasta noi, văzând cum Dumnezeu a rânduit să fii întărit pentru a-ţi duce crucea fără cârtire, Îi cântăm: Aliluia!
Icosul al 2-lea : Ai văzut-o pe Preacurata Fecioară, nădejdea celor deznădăjduiţi şi bucuria celor întristaţi, dând mărturie că Hristos a sfinţit închisoarea în care ai pătimit pentru El, împreună cu alţi mucenici, mireni, monahi sau preoţi, pentru ca din jertfa voastră să ia pildă cei de acum şi cei ce vor veni după noi. Cuvintele ei sfinte alungă de la noi orice îndoială în sfinţenia ta, şi pentru aceasta te lăudăm aşa: Bucură-te, că fiind ocrotit de Maica Domnului temniţa în chilie o ai schimbat; Bucură-te, a jertfelniciei mireasmă pe care Dumnezeu în lume o a împrăştiat; Bucură-te, tânăr care ai căutat iubirea cea netrecătoare; Bucură-te, că virtuţile tale străluceau în faţa celorlalţi ca un soare; Bucură-te, că Preacurata Fecioară pe calea curăţiei te-a călăuzit; Bucură-te, că sub sfântul ei acoperământ viaţă cuvioasă ai trăit; Bucură-te, încredinţarea celor ce aleg calea fecioriei; Bucură-te, mlădiţă a smereniei şi floare a bucuriei; Bucură-te, că i-ai cinstit pe sfinţi şi în soborul lor ai intrat; Bucură-te, chivot peste care Duhul Sfânt S-a revărsat; Bucură-te, că plângându-ţi păcatele ai cunoscut al umilinţei fior; Bucură-te, că flacăra inimii tale a fost aprinsă de cerescul dor; Bucură-te, multpătimitorule Valeriu, întărire a celor prigoniţi pentru Hristos!
Condacul al 3-lea : Învăţător înţelept te-ai arătat, zicând că „orice bucurie adevărată se câştigă cu preţ de jertfă; orice cetate se cucereşte cu bărbăţie, cu credinţă, cu îndrăzneală, cu încredere în misiunea dată de Dumnezeu şi mai ales cu rugăciune.” Pentru care noi, hrănindu-ne cu învăţăturile tale, Îi cântăm lui Dumnezeu, Celui ce te-a înţelepţit: Aliluia!
Icosul al 3-lea : Filă de Filocalie scrisă cu sânge şi dascăl iscusit al rugăciunii lui Iisus ai fost, mucenice, arătându-te urmaş tainic al marilor Părinţi din vechime. Ai aflat pacea inimii şi i-ai încurajat şi pe alţii să o caute, zicând: „în luptă cu puterile întunericului, cu gândul la Dumnezeu, mi-am găsit pacea în rugăciune”. Iar noi, vrând să mergem pe drumul pe care ai mers şi tu, îţi zicem: Bucură-te, că prin rugăciunea lui Iisus inima ta a devenit altar; Bucură-te, că rugându-te neîncetat sufletul tău s-a umplut de har; Bucură-te, că rugându-te Sfântului Arhanghel Mihail înger în trup ai devenit; Bucură-te, că de frumuseţile Împărăţiei cerurilor sufletul tău a fost rănit; Bucură-te, binecuvântare pentru cei împreună-pătimitori cu tine; Bucură-te, pururea îndemnătorule spre facerea de bine; Bucură-te, rugătorule pentru cei ce vroiau să se mântuiască; Bucură-te, că de râvna nemăsurată îi sfătuiai să se ferească; Bucură-te, că cei ce te cinstesc se minunează de vieţuirea ta; Bucură-te, că împreună cu cetele îngereşti încep a te lăuda; Bucură-te, rug aprins de Dumnezeul cel viu în pustia temniţei; Bucură-te, că prin rugăciunile tale scăpăm de patima desfrâului şi a mâniei; Bucură-te, multpătimitorule Valeriu, întărire a celor prigoniţi pentru Hristos!
Condacul al 4-lea : Pentru nevoinţele, pătimirile şi rugăciunile tale ai primit harisma vederii cu duhul, de care lucru s-au bucurat cei ce sufereau împreună cu tine. Şi unuia dintre aceştia i-ai proorocit: „va veni un moment în viaţa ta când inima ta va cânta singură rugăciunea”, iar la împlinirea cuvintelor tale el I-a cântat lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul al 4-lea : Zăcând pe patul de suferinţă, în noaptea Sfintelor Paşti, ai văzut prin darul lui Dumnezeu la depărtare pe credincioşii care veneau de la schit după slujbă, coborând cu lumânările aprinse. Prin care minune cei închişi cu tine au înţeles măsura sporirii tale, că lanţurile şi zidurile temniţei nu puteau închide sufletul tău curat. Şi pentru aceasta te lăudăm, zicând: Bucură-te, că Duhul Sfânt în inima ta s-a sălăşluit; Bucură-te, că Dumnezeu de mari daruri te-a învrednicit; Bucură-te, că multe din cele viitoare dinainte le-ai cunoscut; Bucură-te, că ziua trecerii tale la Domnul mai înainte o ai ştiut; Bucură-te, că cel căruia i-ai destăinuit această taină de sporirea ta s-a încredinţat; Bucură-te, că la împlinirea proorocirii mărturie despre sfinţenia ta a dat; Bucură-te, că vestea despre harismele tale în temniţă s-a răspândit; Bucură-te, că fugind de patima mândriei talanţii primiţi de sus i-ai înmulţit; Bucură-te, că prin darul primit de la Domnul celor ce se roagă ţie le vii în ajutor; Bucură-te, că cei ce îţi cer cele de folos cunosc că eşti de minuni făcător; Bucură-te, că lepădându-te de bucuriile lumeşti ai primit harisme cereşti; Bucură-te, că acum împreună cu îngerii pe Dumnezeu Îl preamăreşti; Bucură-te, multpătimitorule Valeriu, întărire a celor prigoniţi pentru Hristos!
Condacul al 5-lea : Celor care te îndemnau, în ultimele zile ale vieţii tale sfinte, să-ţi cruţi puţina vlagă care-ţi rămăsese şi să vorbeşti cât mai puţin, le-ai cerut: „Nu-mi luaţi această bucurie, căci pentru a-L mărturisi pe Hristos trăiesc; şi de trăiesc, prin mila Lui trăiesc, şi fără să vă arăt dragostea pe care v-o port nu ar mai avea rost să trăiesc”. Şi noi, văzând în tine icoana iubirii celei nefăţarnice, Îl lăudăm pe Dumnezeu, Cel ce a pus inima ta această virtute de mare preţ, cântându-I: Aliluia!
Icosul al 5-lea : Ai fost pildă pentru cei închişi împreună cu tine, smerindu-te şi punând binele aproapelui înaintea binelui tău. Ai iubit învăţăturile Sfintei Scripturi şi ţi-ai modelat viaţa după cuvintele lui Hristos, jertfindu-te pentru aproapele tău şi urcând pe scara virtuţilor, şi pentru aceasta te lăudăm: Bucură-te, că dăruind altora, de la Dumnezeu înmulţit ai dobândit; Bucură-te, că dând haina de pe tine celui lipsit lui Hristos I-ai dăruit; Bucură-te, că precum cei doi bani ai văduvei pomana ta s-a socotit; Bucură-te, că cei care au aflat de fapta iubirii tale s-au umilit; Bucură-te, dătătorule de bună voie care ai primit răsplata dumnezeiască; Bucură-te, arătătorule al drumului spre Împărăţia cerească; Bucură-te, că urmând cuvântului Evangheliei te-ai arătat chip al milosteniei; Bucură-te, că ruşinându-ne de faptele tale fugim de patima lăcomiei; Bucură-te, ostaş al lui Hristos care pentru dragostea Lui te-ai jertfit; Bucură-te, sfinte mucenice, că fapta ta în inimile noastre a odrăslit; Bucură-te, că prin rugăciunile tale inimile noastre împietrite ca ceara se topesc; Bucură-te, că spre facerea de bine chiar şi cei tari de cerbice se sârguiesc; Bucură-te, multpătimitorule Valeriu, întărire a celor prigoniţi pentru Hristos!
Condacul al 6-lea : Am auzit sfătuirea ta plină de înţelepciune: „În toate împrejurările roagă-te lui Dumnezeu să se împlinească voia Lui.” Şi vrând să aflăm şi să facem voia dumnezeiască, lepădându-ne de voia noastră şi ferindu-ne de ispitele celui viclean, Îi cântăm lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul al 6-lea : Nou Iov fiind, sfinte, cu multă răbdare ai purtat crucea bolii, arătându-ne şi nouă cum trebuie să primim încercările care vin asupra noastră. Din îngăduinţa lui Dumnezeu ai răbdat chinuri muceniceşti când doctorul a tăiat trupul tău fără ca leacul amorţitor să-şi fi făcut lucrarea, de care lucru uimindu-ne, îţi cântăm: Bucură-te, că răbdând dureri înfricoşătoare ai cugetat la Cel răstignit; Bucură-te, că diavolul deznădejdii să te îngenuncheze nu a reuşit; Bucură-te, leac trimis de Dumnezeu trupului de boală apăsat; Bucură-te, liman al celor îngreuiaţi de boli de nevindecat; Bucură-te, că de la bolnavii care se roagă ţie nerăbdarea o izgoneşti; Bucură-te, că pe cei ce îi îngrijesc pe bolnavi îi răsplăteşti; Bucură-te, nou doctor fără de arginţi care prin rugăciune dai tămăduire; Bucură-te, că eşti diavolilor prigonitor şi celor îndrăciţi izbăvire; Bucură-te, că de voia noastră ne-ai sfătuit să ne lepădăm; Bucură-te, că voia Domnului ne-ai cerut să o îmbrăţişăm; Bucură-te, că ne îndemni să părăsim toată grija cea lumească; Bucură-te, că ne întăreşti să facem voia dumnezeiască; Bucură-te, multpătimitorule Valeriu, întărire a celor prigoniţi pentru Hristos!
Condacul al 7-lea : „Sfârşitul vieţii mele este o ultimă mărturisire ortodoxă. M-aş bucura mult să reveniţi la Biserica cea adevărată”, i-ai zis de pe patul de moarte doctorului înşelat de învăţăturile ereticului Luther şi te-ai rugat pentru venirea sa în Biserica cea adevărată. Voind a ne împărtăşi din râvna ta pentru mântuirea celor ce stau departe de Adevăr, Îi cântăm lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul al 7-lea : „Cine crede fără a fi şi un misionar, acela n-a cunoscut frumuseţea credinţei” – ai spus, mucenice, aprinzând în noi focul mărturisirii lui Hristos. Şi ai întărit prin faptele tale aceste cuvinte, căci te-ai jertfit din iubire pentru un pastor evreu, rugându-te ca el să devină fiu al Sfintei Biserici şi dăruindu-i lui medicamentele care ţi-ar fi putut salva viaţa trupească. Pentru această iubire fără de margini îţi cântăm: Bucură-te, că în ţarina Domnului ai fost neobosit lucrător; Bucură-te, că în întunericul temniţei ai fost luminător; Bucură-te, cel ce pastorului evreu i-ai arătat iubire mucenicească; Bucură-te, că jertfa ta în sufletele noastre a început să rodească; Bucură-te, păzitor viteaz al predaniilor bisericeşti; Bucură-te, cel ce învăţăturilor neortodoxe te împotriveşti; Bucură-te, că iubindu-i pe eretici ai defăimat noianul rătăcirilor; Bucură-te, că fără teamă ai vădit felurimea minciunilor lor; Bucură-te, că ascultându-te pe tine unii oameni de păcatele lor s-au pocăit; Bucură-te, că după ce au crezut propovăduirii tale în nădejdea Învierii au adormit; Bucură-te, că de osândă şi de chinurile veşnice s-au izbăvit; Bucură-te, că înaintea lui Dumnezeu despre faptele tale cele bune au mărturisit; Bucură-te, multpătimitorule Valeriu, întărire a celor prigoniţi pentru Hristos!
Condacul al 8-lea : Valurile vieţii ne aruncă în vâltoarea patimilor, neînfricatule mărturisitor, şi ne este mai uşor să alegem calea cea largă, spre care ne cheamă necuratul diavol. Dar păstrăm în inimile noastre cuvântul tău: „Trebuie să înfrunţi păcatul până la sânge. Aşa te naşti din nou. Nu există cale de compromis”, şi ducând lupta cea bună Îi cântăm lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul al 8-lea : „Cum vei putea rezista la marile încercări la care suntem supuşi, dacă nu poţi rezista ispitei fumatului?”, l-ai întrebat pe tânărul care nu-şi dădea seama că prin patima sa îndepărta de la el harul dumnezeiesc; şi acesta, smerindu-se în faţa mustrării tale, nu numai că şi-a înţeles greşeala, ci şi-a schimbat întreaga viaţă. Iar noi, luând aminte la îndreptarea lui şi rugându-ne ţie să ne ajuţi să ne izbăvim de toate patimile, te lăudăm aşa: Bucură-te, că cei ce te cinstesc mintea de gândurile cele rele şi-o păzesc; Bucură-te, că lepădând înţelepciunea acestui veac se sfinţesc; Bucură-te, că scriind pentru noi îndreptarul de spovedanie ai vădit hăţişul păcatelor; Bucură-te, cel ce eşti stavilă în faţa patimilor şi a poftelor; Bucură-te, că pentru a scăpa de povara păcatelor la scaunul spovedaniei ne-ai îndrumat; Bucură-te, că pe oameni să facă ascultare de duhovnic i-ai îndemnat; Bucură-te, că de împărtăşirea cu nevrednicie cu Sfintele Taine ne fereşti; Bucură-te, că furtuna patimilor noastre prin rugăciune o potoleşti; Bucură-te, cel ce în vremuri de desfrâu ai fost pildă de curăţie; Bucură-te, că nelegându-te de bogăţiile lumeşti ai fost iubitor de sărăcie; Bucură-te, cel ce, fără să fii monah, ai ţinut voturile monahiceşti; Bucură-te, că ajungând la sfinţenie spre sfinţenie ne călăuzeşti; Bucură-te, multpătimitorule Valeriu, întărire a celor prigoniţi pentru Hristos!
Condacul al 9-lea : Vrând să ne trezeşti din amorţeala care ne-a cuprins, robule al lui Dumnezeu, ai scris că „păcatul este a doua răstignire adusă Mântuitorului; acum Îl scuipă în faţă cei ce sunt botezaţi, acum cununa de spini I-o pun cei ce se numesc creştini, acum Îi dau palme, acum Îi bat piroanele, acum Îl împung cu suliţa cei pentru care a suferit batjocoriri şi bătăi şi pentru care Şi-a dat sângele pe Golgota”. Ca să fim feriţi de o astfel de cădere, Îi cântăm lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul al 9-lea : „Creştinii nu pot primi pacea ispititoare a Satanei, creştinii nu vor primi decât pacea lui Hristos, oricât de multe sacrificii li se vor cere”, răsuna în temniţe cuvântul tău, precum al Botezătorului în pustie. O, mucenice, vom şti oare să primim cuvântul tău, când Irozii vremurilor noastre ne vor cere să primim pacea cea mincinoasă prin lepădarea de Hristos? Pentru ca să rămânem tari la vreme de încercare, ne rugăm ţie: Bucură-te, că pentru pacea cea după Dumnezeu te-ai nevoit; Bucură-te, că liniştea ta şi pe paznicii temniţei i-a îmblânzit; Bucură-te, sabie a cuvântului mustrătoare a fărădelegilor; Bucură-te, adevăr care împrăştie norii minciunilor; Bucură-te, mângâiere în vremurile de tulburare; Bucură-te, a făţărniciei pierzătoare de suflet certare; Bucură-te, dreptar de vieţuire a mirenilor; Bucură-te, veghetor tainic al mănăstirilor; Bucură-te, al preoţilor ajutător în propovăduire; Bucură-te, a ierarhilor râvnitori sprijinire; Bucură-te, cărare spre Răsăritul răsăriturilor; Bucură-te, făclie a iubitorilor de adevăr şi ucenic al Adevărului; Bucură-te, multpătimitorule Valeriu, întărire a celor prigoniţi pentru Hristos!
Condacul al 10-lea : „Sunt fericit că mor pentru Hristos. Totul e o minune. În măsura în care mi se va îngădui, de acolo de unde mă voi afla mă voi ruga pentru voi şi voi fi alături de voi”, ai spus în ultima zi a vieţii tale, mărturisind grija ta pentru cei apropiaţi ţie. Iar noi, cugetând la slăvitul tău sfârşit, Îi cântăm Celui ce te-a chemat în Împărăţia Sa: Aliluia!
Icosul al 10-lea : Fiind prigonit pentru Hristos, ai mărturisit că îl simţi ca prieten al tău pe fiecare suflet care se gândeşte la tine cu iubire creştinească. Oare iubirea şi cinstirea noastră nu le vei primi? Îndrăznind, ne rugăm ţie, sfinte, cerându-ţi să primeşti şi puţinele noastre laude: Bucură-te, că sufletul tău de frumuseţile veşnice se desfătează; Bucură-te, prieten al celor care poveţele tale le urmează; Bucură-te, cel ce împreună cu cetele sfinţilor te rogi pentru noi; Bucură-te, că prin rugăciunile tale ne izbăvim din nevoi; Bucură-te, că în temniţă pe cei şovăitori în credinţă i-ai întărit; Bucură-te, că pe cei îndărătnici prin răbdare i-ai biruit; Bucură-te, cel ce nu te-ai scârbit când pe nedrept ai fost defăimat; Bucură-te, cel ce în faţa prigonitorilor îndrăzneală ai arătat; Bucură-te, că încă în trup fiind ai pregustat veşnica fericire; Bucură-te, că văzând sporirea ta, ceilalţi s-au umplut de uimire; Bucură-te, sămânţă a sfinţeniei sădită pe al temniţei pământ; Bucură-te, slujitor credincios al Noului Legământ; Bucură-te, multpătimitorule Valeriu, întărire a celor prigoniţi pentru Hristos!
Condacul al 11-lea : S-a adeverit cuvântul tău, sfinte, că „moartea pentru Hristos aduce fericirea vieţii veşnice”. Căci părăsind tu această lume, unul dintre cei cu care împreună ai pătimit te-a văzut în vis urcând la cer pe un tron luminat, şi aflând apoi de trecerea ta la Domnul, I-a cântat Iubitorului de oameni: Aliluia!
Icosul al 11-lea : „Aici va fi într-o zi loc de pelerinaj”, a proorocit Cuviosul Gherasim, cerându-ţi să te rogi pentru el. Şi de la acest slăvit mărturisitor, care de la stăreţia Tismanei a ajuns în temniţa de la Târgu Ocna, fiindu-ţi frate de suferinţă, învăţându-ne a-ţi cere să te rogi şi pentru noi, zicem către tine: Bucură-te, cel ce cu dreptate sfânt al închisorilor ai fost numit; Bucură-te, că prin sfinţenia ta marilor mucenici te-ai asemuit; Bucură-te, că mulţimea pelerinilor care vin la Târgu Ocna a sporit; Bucură-te, că profeţia Cuviosului Gherasim despre temniţa aceasta s-a împlinit; Bucură-te, că împreună cu noii mărturisitori din toată lumea pe Hristos Îl slăveşti; Bucură-te, că de tine se bucură soborul mucenicilor din temniţele româneşti; Bucură-te, că pe noii mucenici ne-ai îndemnat să-i cinstim; Bucură-te, că urmând povaţa ta mult folos agonisim; Bucură-te, prin rugăciune nerăbdarea celor închişi cu tine în răbdare s-a schimbat; Bucură-te, că pe aceştia precum Sfântul Dimitrie pe Nestor i-ai binecuvântat; Bucură-te, că împreună cu tine răsplata cea cerească o au primit; Bucură-te, că întărindu-se în credinţă Adevărul cel veşnic L-au mărturisit; Bucură-te, multpătimitorule Valeriu, întărire a celor prigoniţi pentru Hristos!
Condacul al 12-lea : Femeii care şi-a riscat viaţa, venind la tine pe ascuns într-o noapte, i-ai cerut: „Vă rog să mărturisiţi oamenilor şi familiei mele dragi că am crezut până la sfârşit, că sunt împăcat, că-mi dau viaţa pentru Hristos şi pentru semeni”. Şi noi, luând îndrăzneala de a mărturisi oamenilor despre pătimirile tale muceniceşti, Îi cântăm lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul al 12-lea : Sfinte Mucenice Valeriu, încredinţaţi fiind de sfinţenia ta, ne rugăm lui Dumnezeu ca prin rugăciunile tale să ne dea putere să punem început bun mântuirii noastre. Credem că tu te rogi pentru tot omul ce aleargă la tine cu nădejde, şi pentru aceasta îţi cântăm: Bucură-te, crin ales între florile muceniciei; Bucură-te, că de la tristeţe ai ajuns în Împărăţia bucuriei; Bucură-te, pentru vremurile de pe urmă far strălucitor; Bucură-te, mijlocitor pentru noi în faţa Dreptului Judecător; Bucură-te, mângâiere cerească celor aflaţi în focul ispitelor; Bucură-te, că vădeşti şi ruşinezi degrabă lucrarea diavolilor; Bucură-te, pavăză tare la vreme de prigoană a creştinilor; Bucură-te, cel ce ne îndemni să mergem pe urmele mucenicilor; Bucură-te, roadă a Evangheliei răsărită în neamul românesc; Bucură-te, că dreptslăvitorii de alte neamuri cu evlavie te cinstesc; Bucură-te, că lauda ta în toată Biserica se vesteşte; Bucură-te, că prin tine Hristos Se preamăreşte; Bucură-te, multpătimitorule Valeriu, întărire a celor prigoniţi pentru Hristos!
Condacul al 13-lea : O, Sfinte Valeriu, cunună a mucenicilor români din prigoana celui de-al douăzecilea veac, fii apărătorul nostru ceresc! Vezi, sfinte, cursele diavolului cele amăgitoare, vezi patimile care ne împresoară, vezi neputinţa sufletelor noastre. Dar vezi şi nădejdea noastră în ajutorul cel de sus, şi vino şi scoate-ne din focul încercărilor, ca ajungând în Împărăţia cea cerească să Îi cântăm împreună cu tine Dumnezeului celui viu: Aliluia! (acest condac se zice de trei ori)
Nu vă lăsați aruncați în groapa rătăcirii, pentru că se luptă ca niciodată, în istoria omenirii, în atragerea noastră în orice stare nebunească, pierzătoare și rătăcită. Ați mai văzut vreodată, oameni blocați într-o comună, în care sunt ținuți de către o televiziune, care-i fac să se simtă vedete ale știrilor lor nebunești, în care îi țin acolo, pe loc, în Afumați! Unde se spală, unde îți fac nevoile, unde mănâncă? Oameni buni, își bat joc de voi, la fel cum își bate joc Șoșoaca, prin urletele demențiale, alături de Dorel (:))) ), marele ,,maestru” acor, care-L răstignește pe Iisus Hristos, fără nici o reținere; ,, a doua venire a Lui Hristos, nu există…nu știm nici de prima!!!”!
Nu putem citi sau asculta asemenea murdării, aruncate de ticăloșii acestor vremuri!
Dar putem să scoatem la suprafață mizeria lor, puturoasă și urât mirositoare, îndreptată spre sufletele care vor să se curățească întru Legea Lui Dumnezeu, lăsată nouă prin întruparea Fiului Său, Iisus Hristos, și răstignirea Lui, pentru posiblitatea iertării păcatelor noastre! Cum se pot ierta păcatele noastre?
Prin ascultarea dumnezeieștilor învățături, lăsate nouă de Domnul Iisus Hristos, descifrate de Sfinții Apostoli și Sinții Părinți, ajutate spre cunoaștere și de către Maica Domnului nostru, Prea Sfânta Fecioara Maria!
Nu vă lăsați înnebuniți de către demenții sataniști care fac live-uri în zilele de post, pe timpul nopții, și vă arată așa zise căderi ale ortodocșilor, ale preoților sau monahilor care sunt morți (părintele Arsenie Boca, părintele Nil Dorobanțu), și despre care nu avem dreptul să decidem cum au murit, cum au trăit, atâta vreme cât ei, au mărutirisit dreapta credință!
Se batjocorește ortodoxia de către analfabeți, mizerabili cu voci care îți stârnesc vomitul, și care se declară singuri cunoscători ai ortoxiei, fiind, de fapt, doar niște mizerii! Într-o zi râd de mitropilitul Longhin, într-alta de Arsenie Boca, de Nil Dorobanțu (pe care jegul satanist îl numește Dârlibanțul), pe oricare părinte care poate da ocazia batjocoririi ortodoxiei! Sunt niște urât mirositori, niște gunoaie care batjocoresc ortoxia, mai rău decât sectarii!
Cu durere și rugăciune, vedem majoritatea tinerei generații înotând în apa tulbure a rătăcirii vremurilor. Parcă, prea rapid și în prea mare nepăsare a celeilalte generații, de părinți sau bunici. Ce simți tu, ca părinte, când vezi mintea copilului tău că se strâmbă spre iubirea de bani, de petreceri cu alcool, nebunii sexuale sau, chiar, droguri? Nu cumva, ar trebui să înceapă cea mai mare lucrare a ta, pământească, în sfătuirea lui cu răbdare, bunătate și ajutor de la Dumnezeu, pentru că tu, însuți, omule, nu ai nici un fel de șansă a îndreptării altcuiva spre o viață liniștită și sănătoasă, fără sprijinul Lui Dumnezeu.
Iată, un fragment din cartea ,,Tinerii vremurilor de pe urma – Monahii John Marler si Andrew Wermuth”, Editura Sophia, București 2008 pag. 20-21
Parabola” Nebunul”
“ N-ați auzit de nebunul care a aprins felinarul ziua-n amiaza mare și, alergând in piață, striga neîncetat:
<Îl caut pe Dumnezeu! Îl caut pe Dumnezeu!!> Și fiindcă acolo se aflau adunați mulți dintre cei care nu credeau în Dumnezeu, nebunul a stârnit veselie mare. <De ce a înnebunit?>, întreba unul. < Oare s-a rătăcit așa cum se rătăcesc copiii?>, zise altul. <Nu cumva se ascunde, îi e frică de noi? O fi plecat în călătorie, sau poate emigrează?> – așa strigau și hohoteau cu toții. Nebunul se năpusti în mijlocul lor și îi fixa cu privirea: <Unde-i Dumnezeu?!>striga el din nou. <Să vă spun eu: Noi l-am ucis! Voi și cu mine! Noi toți suntem ucigașii Lui!… Dar cum de am putut face aceasta?! Cum de am putut scrobi cu totul apa mării? Cine ne-a pus in mână buretele cu care am șters din zare orizontul? Ce–am făcut când am dezlegat pământul de soarele lui? Încotro se indreaptă acum pământul? Încotro ne indreptăm acum? Dincolo de toți sorii? Nu vedeți că suntem într-o continuă mișcare în gol? Înainte, de-a curmezișul, înapoi, în toate direcțiile? Mai există oare sus și jos? Nu rătăcim prin neantul fără capăt? Nu ne înfioară senzația de vid? Nu s-a făcut oare mai frig? Nu se înnoptează mereu și e tot mai lungă noaptea? Nu trebuie să aprindem felinarele în miezul zilei? Nu ați auzit încă zgomotul de caznă al cioclilor Lui Dumnezeu? Dumnezeu a murit! Noi l-am ucis! Găsi-ne-vom oare vreodată liniștea noi, ucigașii ucigașilor? Am sfârtecat cu cuțitele noastre tot ceea ce lumea a avut până astăzi mai sfânt și mai puternic. Iată-l, zace însângerat pe pământ! Noi l-am doborât! Cine o să ne mai spele de sângele lui? Ce apă ne-ar mai putea spăla? Ce rituri de pocăință, ce jocuri sacre să mai născocim? Nu-i grozăvia acestei fapte prea mare pentru noi? Nu trebuie să ne facem pe noi înșine zei, ca să fim vrednici de ea? N-a fost nicicând pe lume o faptă mai grozava ca aceasta, si toti ce se vor naste dupa noi, pentru grozavia acestei fapte, vor trai o istorie mai presus de orice istorie care a fost pana la momentul savarsirii ei>>. Apoi nebunul tacu si, rotindu-si privirea, se uita la cei care stateau in jurul sau si il ascultau. Taceau si ei si il priveau inmarmuriti. Pana la urma, tranti felinarul de pamant, care se sparse, stingandu-se…”
Nu clacați, oameni în vărstă, nu vă amăgiți că vă faceți datoria față de copii, nepoți, dându-le bani sau bunuri. Astea sunt ierburi trecătoare și nefolositoare în viața lor, dăruiți-le din adâncul inimii voastre, cu iubire și datorie, și ajutor cerut de la Dumnezeu, sfaturi care să le îndrepteze mintea și inima spre Lumina cea Adevărată, lăsată nouă de Domnul nostru Iisus Hristos! Arătați-le că în liniștea curată și vindecătoare a rugăciunii, vor începe fiecare zi cu o putere inimaginabilă în zilele astea de înnegrire a minților lor, prin atragere în nebunie și rătăcire de către tot ce deschid ei în telefoane, tablete, laptop-uri.
Știu, și am văzut că le dați economiile voastre, strânse greu! Dar, ele vor fi doar o clipă de bucurie seacă, pentru ei. După care, îți vor dori mai mulți bani, mai multe haine, vacanțe, mașini….,,daruri” ale timpurilor antihristice. Nu veți mai avea bani să le dați? Nu veți mai exista pentru ei, nici măcar când veți părăsi această lume.
Cu noi este Dumnezeu! Chemați-L, urmați-L, ascultați-L!
Da, pușcăria digitală, satanistă și antihristică este aici, acum! N-am auzit pe nimeni să spună; oare n-ar pocni ochii sataniștilor dacă ne-am lepăda de Internet, telefon și am relua din toată inima, relația dintre noi, OAMENII???
Sfântul Nifon, patriarhul Constantinopolului, despre sfârșitul vremurilor;
,,
Până la sfârşitul lumii, fiule, nu vor lipsi drepţii Domnului Dumnezeu, după cum nici lucrătorii satanei nu vor lipsi. În zilele cele mai de pe urmă, însă, adevăraţii slujitori ai lui Hristos se vor ascunde de oameni. Şi chiar dacă nu vor face semne şi minuni ca astăzi, vor călători necontenit pe calea cea strâmtă, cu toată smerenia. Aceştia vor fi în Împărăţia lui Dumnezeu mai mari decât părinţii făcători de minuni. În vremea lor nu va mai fi cineva care să facă semne minunate, deoarece, chiar văzându-l, nu vor vrea să se înţelepţească în luptele duhovniceşti.[2]
În primul rând, cei ce vor şedea pe scaunele bisericeşti din toată lumea, vor fi cu totul străini şi nici idee nu vor avea despre virtute. Dar şi întâistătătorii monahilor vor fi la fel.
Vor fi robii pântecelui şi ai slavei deşarte, încât vor fi mai degrabă sminteală pentru oameni decât pildă de virtute, deorece virtutea va lâncezi. Va domni peste tot iubirea de argint, dar vai de monahii care se vor desfăta cu banii. Că aceştia vor fi urâciune înaintea lui Dumnezeu şi nu vor vedea faţa Domnului. Monahii şi mirenii vor da bani cu camătă şi nu vor vrea să-i înmulţească în Dumnezeu, prin milostenie la săraci. De aceea, dacă nu se lasă de această lăcomie, vor fi aruncaţi în Tartar şi în muncile iadului.”
Adevărul, dureros, aproape mortal, este că aproape toată omenirea este orbită, surdă și mutată în matrixul satanei. Tu, încerci cu toată dragostea, fără pic de oboseală, să mărturisești pe Hristos Domnul și dreapta credință ortodoxă, mântuitoare, dar cuvintele tale se izbesc ca de niște ziduri. Unii, dintre oameni, tresar și se schimonosesc la auzul Numelui Mântuitorului nostru, alții, spun clar și cu urlet, că nu au nevoie de mântuire… nu văd întunericul așternut prin chemtrails, așa încât, dimineața la ora 8 și jumătate e un întuneric cum n-am mai apucat să văd, de-a lungul vieții, fiind o persoană care s-a uitat fascinată la cer și zi, și noapte, care am pictat de mii de ori apusul, răsăritul, norii cerului.
Singurul loc unde mai vezi grupuri de oameni, sunt supermarketurile, dar nu vorbește nimeni, cu nimeni….niciodată. Am încercat să le arăt multora, etichetele ciocolatelor care contin praf de insecte, să fie atenți la ce cumpără. Unii au rămas ca stanele de piatră, fără să scoată o silabă, alții m-au întrebat de unde știu, iar un bătrân în cârje a început să plângă și mi-a spus; ,,n-a mai vorbit nimeni cu mine de ani de zile, Dumnezeu să vă ajute!”.
Ceea ce ne spun sfinții părinți ni se derulează zi de zi, ceas de ceas, în fața ochilor. Puterea supraviețuirii și a continuării de a mărturisi pe Hristos, ne este dată de la Dumnezeu, și ne vom ruga să nu ne fie luată de antihrist, nici când va începe prigoana fizică, împotriva noastră. Pentru că, toată dorința, nevoința și credința noastră se vor risipi într-o clipă, dacă nu vom ține crucea cu ambele mâini, cu inima și cu mintea!
Hristos s-a născut! Dumnezeu să ajute tuturor dreptmăritorilor creștini!
A reseta – A reinstala unul sau mai multe programe într-un calculator. DEX ’09
Nu există altă definiție a resetării, așa cum vedem cu ochii noștri, în planurile demonice pe care ni le-au pregătit de sute de ani; amăgirea prin ,,libertatea” sufletului pustiit de credința în Dumnezeu, încărcat cu ,,darurile” nebuniei acestei lumi, în care omul este împins spre duhul mândriei, al minciunii, al sodomiei, al urii de aproapele… programele calculatorului satanei!
Odată cuprins, de toate aceste ,,programe” demonice, omul nu mai are șansa mânturirii și vieții veșnice, promise de Cel ce l-a creat după chipul și asemănarea Sa, zidind înlăuntrul său SUFLETUL, Darul Duhului Sfânt, alcătuit din iubirea de om, mintea împletită cu libertatea, alt mare Dar dumnezeiesc, prin care avem puterea de-a ne hotărî soarta.
Resetarea n-a fost făcută niciodată de Dumnezeu, omenirii! Ea a fost încercată (niciodată, reușită) de catre diavol. Prima; la caderea lui Adam, a doua la vremurile lui Noe, a treia, la răstignirea Fiului și Cuvântului Lui Dumnezeu, iar ultima o vor acum. Probabil, cea mai mare resetare pe care au plănuit-o; capturarea sufletelor a miliarde de oameni, și, apoi, uciderea lor și aruncarea în focul veșnic.
Procedurile nemaitrăite de omenire, se fac auzite din gura păpușarilor, de la manevrarea computerului mondial; frica, distrugerea a tot ce a creat Dumnezeu pentru o viață frumoasă și fericită, a omului pe pământ. Se distrug pădurile, apele, hrana, aerul. Se anulează iubirea curată între bărbat și femeie, pecetluită prin taina căsătoriei și a creări prin voia Lui Dumnezeu, a unei familii pământești, prin care să-ți verși darurile primite de la El; iubirea, grija, iertarea.
După fiecare dorință de ,,resetare” a satanei, Dumnezeu a venit cu așezarea unicei orânduri pe care ne-a lăsat-o. Iar, noi, creștinii ortodocși suntem supușii poruncilor Legii celei noi, lăsate de Iisus Hristos:
Prima poruncă este: „Să iubești pe Domnul Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău, cu tot cugetul tău și din toată puterea ta.” Iar a doua este la fel ca aceasta: „Să iubești pe aproapele tău ca pe tine insuți” (Matei XXII, 37-40; Marcu XII, 30-31).
Ce-a făcut Domnul și Dumnezeul nostru, Hristos prin Noua Lege? A spus mai simplu și mai scurt, tot ceea ce lăsase Dumnezeu lui Moise prin cele zece porunci. Pentru că, iubindu-L pe Dumnezeu cu toată inima, cu tot sufletul, cugetul și puterea ta, nu te vei lepăda niciodată de El, indiferent ce ți se va oferi!
Iar, iubindu-ți aproapele ca pe tine însuți, nu-l vei minți, ucide, înșela, părăsi, batjocori!
Așadar, frați creștini, știm și vom mărturisi până la plecarea noastră de aici; resetarea pe care o pregatesc acum, va fi distrusă la a doua venire a Domnului nostru, Iisus Hristos. Doar că, timpul care a mai rămas până atunci, este lăsat de Dumnezeu pentru marea cernere. Libertatea dată de El, nouă, este baza acestei mari cerneri!
Dumnezeu să miluiască și să lumineze mintea și inima cât mai multor oameni!
Cu noi este Dumnezeu!
Sfântul Efrem Sirul despe a doua venire a Lui Hristos
,,
Iubiții mei frați, ascultați despre A Doua Venire înfricoșătoare a Domnului nostru Iisus Hristos. Mi-a venit în minte ceasul acela, și când cugetam la toate câte trebuie să se întâmple, m-am înfricoșat! Cine poate să le povestească? Ce limbă poate să le descrie? Ce urechi pot să le asculte?
Atunci, Împăratul lumii Se va ridica de pe tronul slavei Sale și va veni ca să-i judece pe toți locuitorii pământului, răsplătindu-i cu fericire veșnică pe cei vrednici și pedepsindu-i cu chinuri veșnice pe cei păcătoși. Când îmi vin în minte aceste gânduri, mă cuprinde spaima, îngheț în întregime. Ochii îmi lăcrimează, glasul mi se taie, buzele îmi îngheață, limba-mi tremură, gândurile mi se opresc. Chiar dacă frica mă silește să tac, sunt silit să vorbesc, de dragul folosului vostru. Se vor întâmpla lucruri atât de mari și înfricoșătoare, care nici nu s-au întâmplat de la zidirea lumii, nici nu vor mai fi în toate generațiile. Dacă un tunet puternic de multe ori ne înspăimântă, și ni se taie picioarele, ia gândiți-vă cum vom răbda să auzim sunetul acelei trâmbițe, care va răsuna din ceruri mai puternic decât orice tunet, ca să-i trezească pe toți cei morți, drepți sau nedrepți?
Atunci oasele morților se vor aduna la un loc. Marele Împărat Care stăpânește toată zidirea va porunci și îndată pământul și marea vor scoate cu cutremur pe morții lor. Chiar și cei care au fost sfâșiați de fiare, cei care au fost mâncați de pești sau de păsări, toți „într-o clipeală de ochi„, se vor prezenta înaintea Dreptului Judecător. Atunci râurile și izvoarele vor dispărea, astrele vor cădea, soarele se va stinge, luna va pieri. Îngeri trimiși de la Dumnezeu vor străbate universul și-i va aduna pe cei aleși, din orice colț al pământului. Atunci vom avea „ceruri noi și pământ nou” (II Petru 3, 13), după făgăduința Domnului.
Ce vom face când vom vedea că se pregătește înfricoșătorul Tron, și se pune înainte Crucea deasupra căreia Hristos S-a jertfit de bună voie pentru noi? Atunci ne vom aminti și vom înțelege cuvântul Domnului despre „semnul Fiului Omului” (Matei 24, 30). Atunci, toți vom fi înștiințați că urmează să se arate Marele Împărat. În acel ceas înfricoșător, fiecare dintre noi se va gândi la faptele lui, și va cugeta la ce va răspunde. Când vom auzi acel glas de tunet din înălțimile cerului, propovăduind: „Iată, Mirele vine!” (Matei 25, 6), „Judecătorul vine să judece viii și morții!„, atunci, prin acel strigăt se vor cutremura temeliile cele mai de jos ale pământului, de la o margine până la cealaltă. Atunci, frații mei, neliniștea și frica și cutremurul îl vor cuprinde pe fiecare om, pentru cele care se vor întâmpla în lume. Puterile cerurilor se vor cutremura, cerurile se vor despărți și Împăratul Împăraților, Dumnezeul nostru Cel Sfânt și Preaslăvit, Se va arăta ca fulgerul înfricoșător, cu stăpânire și slavă negrăită.”
Ce poate însemna pentru noi, împodobirea unui brad cu felurite globuri, lumini colorate și înconjurat de pachete? O masă încărcată de bunătăți, imens de multe….de băuturi și dulciuri, cu scopul de-a fi băgate în stomacul nostru…pentru ce? Câți dintre noi ne așezăm la această masă, specială, cu rugăciune de slavă și mulțumire la Dumnezeu, pentru că Și-a trimis singurul Său Fiu, născut de Maica Domnului în ieslea din Bethleem, pentru mântuirea tuturor sufletelor care se vor smeri și lumina cu învățătura Lui Iisus Hristos, Fiul și Cuvântul Lui Dumnezeu?
,,4. Şi s-a suit şi Iosif din Galileea, din cetatea Nazaret, în Iudeea, în cetatea lui David care se numeşte Betleem, pentru că el era din casa şi din neamul lui David.
5. Ca să se înscrie împreună cu Maria, cea logodită cu el, care era însărcinată.
6. Dar pe când erau ei acolo, s-au împlinit zilele ca ea să nască,
7. Şi a născut pe Fiul său, Cel Unul-Născut şi L-a înfăşat şi L-a culcat în iesle, căci nu mai era loc de găzduire pentru ei.” Sfânta Evanghelie după Luca, cap.2 / 4,5,6,7
De două mii de ani, adevărații creștini simt asta în sufletul lor, și aduc slavă și mulțumire pentru Darul unic al Lui Dumnezeu, dat nouă!
,,.Căci Dumnezeu aşa a iubit lumea, încât pe Fiul Său Cel Unul-Născut L-a dat ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică.
Căci n-a trimis Dumnezeu pe Fiul Său în lume ca să judece lumea, ci ca să se mântuiască, prin El, lumea.” Sfânta Evanghelie după Ioan, cap.3 / 16, 17
Rugăciunea de mântuire, slava dată Lui Dumnezeu, cel în Treime slăvit, nu se va umbri niciodată în sufletul omului care L-a aflat pe Hristos, pe Maica Domnului și pe toti sfinții. Liniștea de la Dumnezeu, imposibil de descris, se va instala în mintea și inima celui care caută mântuirea, iar această liniște îi va aduce vindecare, iertare, bunătate și smerenie!
Bradul plin de luminițe, va fi scos și aruncat la gunoi, la fel cu toate cadourile, dar oamenii se bucură că au rămas cu niște poze, postate pe rețelele sociale, în care mândria lor mustește față de restul oamenilor….
Treziți-vă, frați creștini! Timpul este pe sfârșite și nu există nici o altă nădejde, decât la Dumnezeu, la Sfântul Duh Domnul și la Iisus Hristos!
Şi aceasta să ştii că, în zilele din urmă, vor veni vremuri grele;
2.
Că vor fi oameni iubitori de sine, iubitori de arginţi, lăudăroşi, trufaşi, hulitori, neascultători de părinţi, nemulţumitori, fără cucernicie,
3.
Lipsiţi de dragoste, neînduplecaţi, clevetitori, neînfrânaţi, cruzi, neiubitori de bine,
4.
Trădători, necuviincioşi, îngâmfaţi, iubitori de desfătări mai mult decât iubitori de Dumnezeu,
5.
Având înfăţişarea adevăratei credinţe, dar tăgăduind puterea ei. Depărtează-te şi de aceştia.
6.
Căci dintre aceştia sunt cei ce se vâră prin case şi robesc femeiuşti împovărate de păcate şi purtate de multe feluri de pofte,
7.
Mereu învăţând şi neputând niciodată să ajungă la cunoaşterea adevărului.
8.
După cum Iannes şi Iambres s-au împotrivit lui Moise, aşa şi aceştia stau împotriva adevărului, oameni stricaţi la minte şi netrebnici pentru credinţă.
9.
Dar nu vor merge mai departe, pentru că nebunia lor va fi vădită tuturor, precum a fost şi a acelora.
10.
Tu însă mi-ai urmat în învăţătură, în purtare, în năzuinţă, în credinţă, în îndelungă răbdare, în dragoste, în stăruinţă,
11.
În prigonirile şi suferinţele care mi s-au făcut în Antiohia, în Iconiu, în Listra; câte prigoniri am răbdat! şi din toate m-a izbăvit Domnul.
12.
Şi toţi care voiesc să trăiască cucernic în Hristos Iisus vor fi prigoniţi.
13.
Iar oamenii răi şi amăgitori vor merge spre tot mai rău, rătăcind pe alţii şi rătăciţi fiind ei înşişi.
14.
Tu însă rămâi în cele ce ai învăţat şi de care eşti încredinţat, deoarece ştii de la cine le-ai învăţat,
15.
Şi fiindcă de mic copil cunoşti Sfintele Scripturi, care pot să te înţelepţească spre mântuire, prin credinţa cea întru Hristos Iisus.
16.
Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu şi de folos spre învăţătură, spre mustrare, spre îndreptare, spre înţelepţirea cea întru dreptate,
17.
Astfel ca omul lui Dumnezeu să fie desăvârşit, bine pregătit pentru orice lucru bun.
Deschideți ochii și urechile, frații mei dreptmăritori creștini! Răul e peste tot, iar scăparea noastră este mintea și inima la Hristos, neîncetat….rugăciunea, ajutor în putința fiecăruia! MĂRTURISIREA!
Fugiți de diavoli cu fraza Domnului nostru, Mântuitorul Iisus Hristos; ,,ÎNAPOIA MEA, SATANĂ!”
Foarte multă lume s-a supărat pe mine când am postat dovada că Șoșoaca făcea un live cu icoana Sfintei Parascheva, rezemată de statuia lui Budha. Eu nu m-am supărat pe ei, nu mă supăr pe nimeni, cred că Dumnezeu a lucrat la sufletul meu în ultimii ani să uit ce înseamnă supărare, dușmănie… n-am ajuns la stadiul extraordinar de a-i iubi pe rătăciți, dar. de rugat, da, mă voi ruga pentru ei cu toată suflarea!
Astăzi, la revolta românilor de la Ambasada Ucrainei ( faptă vrednică de urmat a creștinilor ortodocși), cu scopul apărării mitropolitului Longhin, care e prigonit de multă vreme, Diana Șoșoacă a început să urle, la un moment dat ,,să se unească toate sectele, catolicii, ca să-l apere pe părintele Longhin!!!). Cuuuum? Ea nu-și dă seama, oameni buni ce prostii scoate pe gură, așa cum făcea și la mănăstirea Frăsinei! În primul rând, politicienii nu au ce căuta în problemele bisericii ortodoxe – acolo pot face revolte preoții adevărați, înduhovniciți, și mirenii! Mai ales mirenii, care sunt milioane! Dar, când deschizi gura să vorbești despre ortodoxie (deși….nu e cazul s-o faci decât în mărturisire), e obligatoriu să cunoști Sfintele Canoane, Sfintele Scripturi și învățăturile Sfinților Apostoli și mucenici!
Ea, astăzi, a decis să-l scoată pe ierarhul Longhin din ortodoxie și să-l aducă în politica românească, drept senator șoșocar! Am zis că pic din picioare când am auzit asemenea nebunie și aruncare în erezie! Cum să ai tu curaj să decizi soarta unui ierarh ortodox, la fel ca pe a unui câine vagabond? Vlădica Longhin are peste 400 de copii în grija lui….ce face Șoșoaca?, îi aduce și pe ei în politică?
Repet, da, are comportamente patriotice, dar fără credință în Dumnezeu, adevărată, bazată pe rugăciune, smerenie și ascultare de Hristos. ,,Patriotismul” se prechimbă în drăcism, mai ales când visezi să iei puterea unei țări.
Și Ceaușescu a fost un comunist ateu, împotriva Lui Dumnezeu, așa că…patriotismul său a sfârșit în mâna sataniștilor care l-au ucis în ritual demonic în ziua Nașterii Mântuitorului!
Dumnezeul să-l ierte, și pe noi să ne lumineze! Și pe Diana Șoșoacă!
La scurt timp după sinodul tâlhăresc de la Creta, au început să apară mărturisiri ale preoților, ieromonahilor, monahilor și mirenilor, cu privire la ceea ce s-a decis, s-a parafat și semnat, acolo. Mâna de preoți (la fel ca și mâna de mireni) care au conștientizat înfricoșătoarea erezie în care urma să fim trași ca vitele de lanț, de către sclavii noii ordini mondiale, atât de la vârful bisericii, cât și din parohii, mănăstiri, așadar, cei care au avut mintea trează au gândit îndelung și cu ajutorul Sfinților Apostoli sau mucenici ai Domnului Iisus Hristos, n-au avut altă cale decât îngrădirea de erezia care se înmulțește sub ochii noștri, zi de zi!
Imediat, preoții nepomenitori ai ereticilor semnatari, au început să fie prigoniți și, chiar, caterisiți, amenințați, umiliți în fel și chip. În multe parohii, ei au fost apărați de către mireni și vor fi în continuare, pentru că, până în ultima clipă, vor exista și oameni care refuză orice abatere de la ortodoxia adevărată.
I-au etichetat drept, ,,rătăciții nepomenitori”, nemaipomenind pe ierarhii care au acceptat ereziile de la Creta, dar, pe din dos au plănuit altceva, mult mai grotesc; nepomenirea mirenilor morți și vii la Proscomidie. Nu, oricum….banii pe pomelnice au rămas obligatorii, și în anumite parohii se încasează pe fiecare nume scris pe pomelnic, care este luat, ținut pe Sfântul Altar, iar pomenirea o fac cu glas tare doar pentru ierarhi, preoți, preotese, regi și regine! După ce termină cu cei care merită să fie pomeniți și să scoată miridele cu numele lor, pentru a fi așezate în Sfântul Potir, vine un băiețaș și ia pomelnicele proștilor de mireni, nu s-a simțit că a pomenit vreun nume în taină, că a scos vreo miridă pentru noi sau morții noștri, probabil că le lasă să le citească Dumnezeu, că ei nu mai au răbdare decât să ne ia banul. Despre noi au lansat minciuna sfruntată că ne pomenesc ,,în taină”, exact după ce a început prigoana oamenilor cu plandemia, războaiele, sărăcia, înșelarea și furtul banilor lor, până la îngenunchiere!
Așadar, preoții care refuză să adere la erezie și care își continuă lucrarea de păstori ai sufletelor, sunt nepomenitori ai ereticilor, iar restul de 99% sunt nepomenitori ai turmei de mireni!
Cu noi este Dumnezeu! Biserica suntem noi, oamenii, cu păcate, căderi, necazuri și ridicări prin credință!
Capul Bisericii este Fiul și Cuvântul Lui Dumnezeu, Împăratul cerului și al pământului, Mântuitorul nostru Iisus Hristos! Cu El ne vom ruga și ne vom nevoi să trecem fiecare zi a urgiei pe care ne-au pregătit-o!
Epistola a doua către Timotei a Sfântului Apostol Pavel
Capitolul 3
1.
Şi aceasta să ştii că, în zilele din urmă, vor veni vremuri grele;
2.
Că vor fi oameni iubitori de sine, iubitori de arginţi, lăudăroşi, trufaşi, hulitori, neascultători de părinţi, nemulţumitori, fără cucernicie,
3.
Lipsiţi de dragoste, neînduplecaţi, clevetitori, neînfrânaţi, cruzi, neiubitori de bine,
4.
Trădători, necuviincioşi, îngâmfaţi, iubitori de desfătări mai mult decât iubitori de Dumnezeu,
5.
Având înfăţişarea adevăratei credinţe, dar tăgăduind puterea ei. Depărtează-te şi de aceştia.
6.
Căci dintre aceştia sunt cei ce se vâră prin case şi robesc femeiuşti împovărate de păcate şi purtate de multe feluri de pofte,
7.
Mereu învăţând şi neputând niciodată să ajungă la cunoaşterea adevărului.
8.
După cum Iannes şi Iambres s-au împotrivit lui Moise, aşa şi aceştia stau împotriva adevărului, oameni stricaţi la minte şi netrebnici pentru credinţă.
9.
Dar nu vor merge mai departe, pentru că nebunia lor va fi vădită tuturor, precum a fost şi a acelora.
10.
Tu însă mi-ai urmat în învăţătură, în purtare, în năzuinţă, în credinţă, în îndelungă răbdare, în dragoste, în stăruinţă,
11.
În prigonirile şi suferinţele care mi s-au făcut în Antiohia, în Iconiu, în Listra; câte prigoniri am răbdat! şi din toate m-a izbăvit Domnul.
12.
Şi toţi care voiesc să trăiască cucernic în Hristos Iisus vor fi prigoniţi.
13.
Iar oamenii răi şi amăgitori vor merge spre tot mai rău, rătăcind pe alţii şi rătăciţi fiind ei înşişi.
14.
Tu însă rămâi în cele ce ai învăţat şi de care eşti încredinţat, deoarece ştii de la cine le-ai învăţat,
15.
Şi fiindcă de mic copil cunoşti Sfintele Scripturi, care pot să te înţelepţească spre mântuire, prin credinţa cea întru Hristos Iisus.
16.
Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu şi de folos spre învăţătură, spre mustrare, spre îndreptare, spre înţelepţirea cea întru dreptate,
17.
Astfel ca omul lui Dumnezeu să fie desăvârşit, bine pregătit pentru orice lucru bun.
Urletele Șoșoacăi, pe Internet, în cocina parlamentului și la câteva adunări aiuritoare, au ajuns să modeleze mintea a milioane de români, cum că ea este salvatoarea neamului românesc. Recunosc, cu rușine, că și eu am avut o anumită aderare la declarațiile ei, la început, pentru că ulterior, încetul cu încetul și-a descoperit adevăratul caracter și adevărata țintă; PUTEREA!
Am văzut postarea în care propunea pedepsirea părinților care-și duc copii la ,,oasele de mort”, mai precis la moaștele Sfintei Parascheva. Am văzut împărtășirea ei, directă, fără spovedanie, la Iași. Împărtășania ei la Frăsinei de la caterisitul și rătăcitul Singurov, precum și urletele ei cu privire la ,,biserica română”…niciodată, Biserica Ortodoxă Română!
Seara trecută, într-o filmare făcută din casa ei, ne prezintă statuia lui Budha alături de o icoaniță a Sfintei Parascheva! Asta este ,,salvatoarea” neamului nostru? Mi-e milă de ea, credeți-mă!
Repet, a nu știu câta oară, frați iubiți creștini; nu mai avem nici o scăpare, nădejde, acoperământ decât la Dumnezeul cel în Treime Slăvit, decât prin rugăciunea neîncetată și mintea noastră modelată, ca, la orice vedem, auzim în aceste zile de nenorociri, să punem totul în cântarul Împăratului Cerului și al Pământului, Fiul și Cuvântul Lui Dumnezeu!✝️🙏🙏🙏
Nu mai știu la ce nivel s-a ajuns cu nebunia de prin școli, știu doar că fiica mea, cât a lucrat în învățământul primar, a refuzat în fiecare an să organizeze așa-zisele petreceri de halloween, ba, mai mult, fiind în apropiere de biserică, ducea când avea posibilitate, copiii la Sfânta Împărtășanie.
A renunțat la munca din învățământ, odată cu veștile că se vor implementa mizeriile de ,,educație sexuală”, dar avea părinți care se supărau că nu aderă și ea la modernitatea occidentală, cu halloween-ul, spunând că doresc distracție pentru copii, fantezie ș.a.m.d.!
Oricum, zilele trecute, fiind într-un supermarket am rămas fără cuvinte, văzând mulțime de oameni care-și umpleau coșurile cu dovleci și fel de fel de hidoșenii sub formă de păpuși, de pachete de vopsit fața, într-o bucurie care-ți dădea fiori. Unii aveau copilașii cu ei, și le arătau obiectele, iar copiii (săracii de ei) tropăiau de fericire.
Am întrebat și eu o cunoștință, o femeie tânără, dacă realizează însemnătatea acestei sărbători păgâne, care celebrează spiritul morții și al demonilor, care transformă fețele copilașilor în măști macabre și care lasă în mintea și inima lor o pată de care ei nu au nevoie, pentru că, oricum, se lucrează la murdărirea sufletului lor prin orice metodă…..iar părinții, îndemnându-i la așa ceva nu fac decât să le grăbească distrugerea interioară. S-a uitat lung la mine și mi-a zis că nu înțelege absolut nimic din ce-i spun, că ea nu e religioasă și nici copiii nu vor fi….
Am mai deschis discuția și cu altcineva care a spus că vremurile sunt urâte și nu refuză copilului o distracție! E trist, oameni buni…. e inimaginabil de trist în ce hal s-au lepădat oamenii de Dumnezeu, sau, cine știe? Poate că nu L-au avut niciodată în interiorul lor, ceea ce-i face ca pe niște maimuțe cu buletin. Dar, mai grav decât nebunia și prostia în care se scaldă ei, este aruncarea pruncilor lor nevinovați în brațele rătăcirii.
Ne vom ruga pentru ei, dar, mai ales pentru copii, până în ultima clipă a vieții noastre!
Ca și cum nu era de ajuns, înșelarea demonică prin care duce încontinuu, mii de oameni, în deșertăciune ; ,,cuvântările” lui psihotice cu privire la extratereștri, la ghicitorie, la faptul că noi n-am fost creați de Dumnezeu, ci am apărut așa… ca picăturile de ploaie, caterisitul Singurov s-a gândit să-l acuze de plagiat pe părintele teolog, Dumitru Stăniloae, la traducerea Filocaliei, cum că i-ar fi furat lucrarea lui Arsenie Boca!!!
Părintele Dumintru Stăniloae, fost profesor al părintelui Arsenie Boca, spune în prefaţa primei ediţii a Filocaliei, apărută în 1947 sub îngrijirea părintelui Dumitru Stăniloae: „Un cald cuvânt de mulţumire trebuie să aduc P. Cuv. părinte ieromonah Arsenie, de la Mănăstirea Brâncoveanu, bunul meu student de odinioară, care mi-a rămas mereu aproape. P. Cuv. Sa a binevoit să scrie, după dictatul meu, cea mai mare parte din traducere la prima ei redactare.
În afară de aceasta, prin prezenţa aproape necontenită şi prin stăruinţa ce a pus-o pe lângă mine de a face această traducere, mi-a alimentat curajul, în mod considerabil, ca să pot duce la capăt o muncă atât de ostenitoare, pe care altfel nu cred că aş fi săvârşit-o. (…) Tot P. Cuv. Sa a executat şi coperta”. Acelaşi mare teolog spunea la prefaţa volumului II al Filocaliei: „Ajutorul hotărâtor la tipărirea acestui volum l-a dat însă iarăşi bunul meu fost student, ieromonahul Arsenie de la Mănăstirea Brâncoveanu. Datorită abonamentelor masive ce le-a procurat P. Cuv. Sa, am putut face faţă unor greutăţi ce se ridicau ca munţii în calea tipăririi acestui volum. P. Cuv. Sa poate fi numit pe drept cuvânt ctitor de frunte al Filocaliei româneşti. După imboldul ce mi l-a dat necontenit la traducerea acestei opere, acum susţine cu putere neslăbită lucrarea de tipărire. Dacă Dumnezeu va ajuta să apară întreaga operă în româneşte, acest act va rămâne legat într-o mare măsură de numele P. Cuv. Sale şi de mişcarea religioasă pe care a trezit-o în jurul mănăstirii de la Sâmbăta de Sus, pe cele mai autentice baze ale tradiţiei ortodoxe şi cu mijloacele cele mai curate duhovniceşti, ale învăţăturii stăruitoare şi ale dragostei de suflete”.
Deci, părintele Stăniloae, declarat de marii ierarhi ai Bisericilor Ortodoxe din toată lumea, drept, teologul secolului XX, a ajuns să fie acuzt și batjocorit de un lepădat. Vedetele ,,patriotismului”, cum ar fi Lazarus (care cheamă lumea pe tik-tok ca să-l susțină), Șoșoacă sau alți doritori de funcții, sunt modelați religios de Singurov, care spune în ultima convorbire cu Lazarus că i-a dat Șoșoacăi o piatră care face minuni (!??!!).
Nu întâmplător, îmi aduc aminte de vorbele părintelui Stăniloae; nu există patriotism fără ortodoxie, și nu doar de fațadă, că ai fost botezat și te declari creștin ortodox – nu! Toate faptele și deciziile tale în calitate de conducător al unui grup restrâns, sau al uni popor, se fac doar în ascultarea de Hristos!
Fugiți de asemenea rătăciți în vremurile acestea de cernere, frați creștini! Timpul zboară și se scurtează de la o zi la alta!
Din clipa în care ne hotărâm să urmăm, așa cum vom putea; cu căderi și ridicări, Domnului nostru Iisus Hristos, încetul cu încetul, liniștea pe care ne-o dorim și, pe care n-o putem bănui vreodată, se așează în sufletul nostru, iar noi, trebuie să nu mai încetăm lupta pentru a deține această liniște de la Dumnezeu, care ne va ajuta neîncetat în toate faptele și gândurile, și vorbele noastre. Această liniște este ascultarea de Iisus Hristos, Fiul și Cuvântul Lui Dumnezeu și Mântuitorul nostru.
Zilele trecute am călătorit cu un autocar, timp de șapte ore, către București, la fiica mea, dar și cu marea dorință de-a ajunge la Mânăstirea Cernica, la moaștele Sfântului Calinic și la mormântul părintelui Dumitru Stăniloaie.
Întâmplarea, a făcut să se așeze lângă mine, o persoană blândă și cumsecade, cu care am început să discut despre vremurile actuale, în contextul creștinătății ortodoxe. La sfârșit, am primit o cruciuliță din lemn, de la Biserica Sfântului Mormânt, unde, eu n-am avut șansa să ajung.
Există mulți creștini ortodocși cu mintea trează și cu dorința mântuirii, spun asta, spre marea mea bucurie și spre și mai marea nevoință în rugăciune pentru toți frații.
A doua zi m-am dus la Cernica și am ajuns la moaștele Sfântului Calinic, la mormântul părintelui Stăniloaie… am stat acolo ore, nu-mi venea să mai plec!
La plecare, am găsit la pangar o icoană a Domnului Hristos, pe care mi-o dorisem și pe care n-am găsit-o nicăieri, până atunci!
Icoana Mântuitorului Pantocrator, din Mânăstirea Sfânta Ecaterina din Muntele Sinai, nu vă pot spune ce simt când mă rog aceste Sfinte Icoane!
In nici o altă parte, afară de această icoană, nu se întrupează mai cu adevărat cuvântul Psalmistului David, care zice: „Mila și adevărul s-au intâmpinat, dreptatea și pacea s-au sărutat.” (Psalm 84,11) Icoana aceasta ante-iconoclastă, păstrată in Muntele Sinai, este una dintre cele mai minunate icoane din intreaga Biserică Ortodoxă de Răsărit. Puțin mai jos vom afla și cum se regăsește cuvântul Psalmistului zugrăvit în această Icoană.
Icoana Mântuitorului din Sinai este o icoană ante-iconoclastă ce datează din secolul al VI-lea, având 84 de centimetri înălțime și 45.5 centimetri lățime. Icoana este lucrată în , adică folosindu-se ceară de albine fierbinte și pigmenți de culoare. Ceara fierbinte, amestecată cu pigmenții de culori diferite, se întindea pe lemnul preparat pentru icoană, fiind mai apoi lucrată cu pensule speciale și cu instrumente metalice, până să se răcească, după aceasta ea fiind mai greu de remodelat.
Dacă ne uitam la această icoana, la prima vedere, nu observăm câtuși de puțin faptul că Mântuitorul ne privește in doua chipuri diferite, atât cu iubire, cât și cu mânia Sa Sfântă. Nu observam nici că mila se învecinează cu dreptatea și cu răsplata cea întocmai cu faptele. Nici cel mai mic detaliu întâlnit în pictura bisericească nu este lipsit de rost. Totul are o rațiune, totul transmite ceva credinciosului, începând de la culorile folosite și terminând cu expresia chipului și poziția corpului zugrăvit în Icoana. Trasând o linie verticală, pe jumătatea icoanei, Icoana Mântuitorului Hristos poate fi astfel împărțită în două registre sau părți (dreapta/stanga).
Partea stângă a Icoanei Mântuitorului este închinată milei și păcii ce izvorăsc din Dumnezeu, spre care toate tind și în care toate își găsesc rostul existenței lor. Începând din susul icoanei, cu partea stângă a chipului Său luminos, și terminând cu partea de jos a icoanei, unde mâna binecuvînteazî neîncetat pe „cei săraci cu duhul” și doritori de cele sfinte, aceasta intreagă parte umple de nădejde pe cel încercat de mulțime de ispite și neputincios în fața neputințelor sale.
Ochiul Său este luminos, plin de pace și liniste, așteptând ca omul să-și întoarcă privirea spre dragostea Lui. Gura se arată și ea lină, tăcută și liniștită, arătând parcă faptul că „tăcerea este taina veacului ce va să vină”. Întregul chip este luminat de o lumină caldă, blândă, aproape fără nici o urmă de umbră ori ascunziș. Mai jos, mâna binecuvîntează dragostea omului, întărește neputințele celui osârduitor spre Dânsul și trimite harul , Duhului Său cel Sfânt, spre sfințire și îndumnezeire.
Acesta este chipul cu care Hristos a întâmpinat pe femeia canaaneancă, la fântână, tot acesta chipul cu care El a întors la dragostea Tatălui mulțime de inimi. Cu această lumină a privit el pe cea care i-a spălat picioarele cu Mir, pe tâlharul de pe Cruce și toți păcătoșii întorși la pocăință. Acesta este chipul ce mângâie pe om în rugăciune, acesta chipul care miluiește pe credincioși și ridică pe cei căzuți.
Când va fi , Acest chip al lui Hristos îl vor vedea cei care vor și auzi cuvintele Sale, zicând: „Veniți, binecuvântații Tatălui Meu, mosteniți Împărăția cea pregătită vouă de la întemeierea lumii. Căci flamând am fost si Mi-ați dat să manânc; însetat am fost și Mi-ați dat să beau; străin am fost și M-ați primit; gol am fost și M-ați imbrăcat; bolnav am fost și M-ați cercetat; în temniță am fost și ați venit la Mine.” (Matei 25,34-36) Fie ca mila Domnului să ne învrednicească și pe noi să vedem acest chip al Său, măcar o singură dată, și anume la Judecata de Apoi, pentru veșnicie.
Adevarul si dreptatea de pe chipul Mantuitorului
Partea dreaptă a icoanei Mântuitorului, din Mânăstirea Ecaterina de pe Muntele Sinai, este închinată adevărului și dreptății ce izvorăsc din Dumnezeu, Căruia nimic nu îi rămâne întru necunoștință, nimic ascuns și nimic nerăsplătit. Începând din susul icoanei, cu partea dreaptă a chipulu Său încruntat și plin de mânie sfântă, și terminând în cea de jos, unde Evanghelia nu este trecută cu vederea, ci este așezată spre a fi verificată în faptele fiecărui om, această intreagă parte aprinde sufletul de râvna dumnezeiască, trezindu-l din somnul lenei si delăsării.
Această parte a icoanei este de folos mai mult celor ce se lenevesc în a iubi și a râvni pe Dumnezeu, a celor care cred că e de ajuns să fie botezați și să iși facă o cruce, din când în când. Cei ce nu vor face roade vrednice de pocăință se vor întâlni cu acest chip, iar înaintea Lui, nici un cuvânt de apărare nu vor avea. Toți păcătoșii și leneșii să se înfricoșeze de acest chip, căci Mântuitorul nu este numai bun și milostiv, ci și drept și cu adevărata judecată.
, gândindu-se la dragostea Lui Dumnezeu și la mila cu care Acesta judecă pe om, spune: „În fiecare zi, Dumnezeu stă un ceas pe scaunul dreptății și 23 de ceasuri pe acela al milei.” Aceasta însă s-a zis spre a înțelege că, mai cu multă bucurie Dumnezeu dă pacea Sa, decât dreptatea, de aceea, nimeni să nu se lenevească ori să se încreadă prea mult in mila lui Dumnzeu, rămânând astfel în păcate.
Acesta este chipul cu care Hristos a dărâmat mesele vânzătorilor din Templu, tot acesta chipul cu care a rostit fariseilor cuvintele grele, precum: „Vai vouă, cărturarilor și fariseilor fățarnici! Că închideți Împărăția cerurilor înaintea oamenilor; că voi nu intrați, și nici pe cei ce vor să intre nu-i lăsați. Vai vouă, cărturarilor și fariseilor fățarnici! Că mâncați casele văduvelor și cu fățarnicie vă rugați îndelung; pentru aceasta mai multă osândă veți lua. Vai vouă, cărturarilor și fariseilor fățarnici! Că înconjurați marea și uscatul ca să faceți un ucenic, și dacă l-ați făcut, îl faceți fiu al gheenei .Vai vouă, cărturarilor și fariseilor fățarnici! Că voi curățiți partea din afară a paharului și a blidului, iar inăuntru sunt pline de răpire și de lăcomie. Fariseule orb! Curăță întâi partea dinăuntru a paharului și a blidului, ca să fie curată și cea din afară. Vai vouă, cărturarilor și fariseilor fățarnici! Că semănați cu mormintele cele văruite, care pe din afară se arată frumoase, iar înăuntru sunt pline de oase de morți și de toată necurația. Așa și voi, pe din afară vă arătați drepți oamenilor, inăuntru insă, sunteți plini de fățărnicie și de faradelege.” (Matei 23)
Cand va fi , Acest chip al lui Hristos îl vor vedea cei care vor și auzi cuvintele Sale, zicând: „Duceți-vă de la Mine, blestemaților, în focul cel veșnic, care este gătit diavolului și îngerilor lui. Căci flămând am fost și nu Mi-ați dat să mănânc; însetat am fost și nu Mi-ați dat să beau; străin am fost și nu M-ați primit; gol, și nu M-ați îmbrăcat; bolnav și în temniță, și nu M-ați cercetat.” (Matei 25, 41-43) Fie mila Domnului să nu ajungem să vedem acest chip al Său înfricoșător, iar dacă e să-L vedem, fie ca să-L vedem in această viață, iar nu in vremea Judecății de Apoi.
Ne rămân în minte cuvintele Psalmistului David, care zic: „Mila și adevărul s-au întâmpinat, dreptatea și pacea s-au sărutat.” (Psalm 84,10-12) Cu adevărat, în icoana Mântuitorului Pantocrator din Sinai, mila și dreptatea „s-au sărutat” pe același chip al Fiului Lui Dumnezeu intrupat.
sursa descrierii Icoanei Mântuitorului Pantocrator din Sinai : crestinortodox.ro
În ultima vreme, disperarea și spaima care a cuprins poporul acesta amărât și urgisit, în ultimele decenii, conduc o mare mulțime către așa-zișii patrioți viteji, care apar încontinuu cu urlete sau discuții de ore întregi, a căror concluzie finală nu face decât să-i agite și mai mult.
Primo, Belantoni, Singurov, popa Terheș ș.a.m.d., induc în mințile ascultătorilor, că ei știu totul, ei spun adevărul și vă conduc spre calea cea largă, pentru că nici unul nu are nimic de-a face cu buna vedere a credinței adevărate.
Ieri, de ziua Sfintei Parscheva, la racla cu Sfintele Moaște, unde mulți oameni nu reușesc să ajungă din cauze de boli, de sărăcie, se duc și ,,vedetele” lăudate și ridicate în slăvi de cei care nu reușesc (și pentru care ne vom ruga neîncetat) să despletească sforile minciunii și să le arunce pentru totdeauna, pentru că nu știu, de exemplu – că, părintele Dumitru Stăniloaie a spus că nu există patriotism fără ortodoxie pentru poporul român. Așadar, ,,zeul” filosof a postat o filmare de ieri, de la racla Sfintei Parascheva, de unde spune că vine ,,protecția” (???) noastră! Între ghilimele, oameni buni….adică, e doar o glumă aruncată în ochii voștri, ca o cârpă urât mirositoare!
Pentru ce luptă ăștia? Pentru o funcție, niște bani, confort? Dumnezeu să-i miluiască și să le șteargă bubele de pe creier! La fel și celor care-i laudă și-i ridică în slăvi!
De mulți ani de zile, credința noastră s-a umbrit și s-a ascuns sufletelor noastre, prin îndreptarea privirii și auzului nostru la milioane de lucruri nefolositoare vieții celei adevărate. Prin dorința de a căuta o fericire falsă, construită pe duhul mândriei de a ocupa primul loc în fața celor din jur prin orice posibilitate; să fim cei mai ascultați, cei mai bine îmbrăcați, admirați și lăudați, am renunțat la adevărata liniște sufletească pe care ne-o dă smerenia, bunătatea, mila, iertarea și rușinea.
Nu mai căutăm testamentele sfinților părinți, care constau în vorbele pline de Duh, lăsate nouă după o viață plină de nevoință și părăsirea lumii prin mucenicie, nu mai simțim durerea înțepătoare înăuntrul nostru, la gândul chinurilor Lui Hristos – Dumnezeul înomenit și Omul îndumnezeit spre mântuirea păcătoșilor….nu! Femeile, foarte rar mai simt sabia durerii sufletești a Maicii Lui Hristos, când L-a văzut chinuit pe cruce, durere care ar trebui să le țină lipită inima lor, pe veci, de rolul de mamă care să se nevoiască prin rugăciune până la sfârșitul zilelor ei. În jurul meu, spre marea mea tristețe văd femei bătrâne care s-au scârbit și plictisit de bărbatul cu care au casă, copii, nepoți, și, care-și caută alți bărbați pe rețelele sociale și îi părăsesc pe cei pe care i-au luat prin Taina cununiei și cu care au trăit o viață întreagă, cărora le-au administrat banii și munca….au uitat tot, li se pare că sunt urâți, bețivi, proști și deschid telefoanele, unde caută chipuri falsificate, fraze mincinoase și îi părăsesc de seara până dimineața, luând cu ele jumătate din ceea ce au adunat împreună….jumătate care va fi pusă în mâinile noului ,,bărbat”. La fel, fac și bătrânii care-și părăsesc soțiile de o viață, pentru o iluzie a curviei. Copiii lor nu mai au o ușă a binecuvântării părintești; au două uși – una a părintelui cu sufletul strivit, și alta a celuilalt, care se indepărtează de ei, grăbit să-și trăiască ,,fericirea” cea de pe urmă.
Ce se va sădi în inima lor? Fetele care au mame părăsite, vor mai putea duce crucea căsniciei până la capăt, sau, vor avea în minte că bărbații, oricum, te părăsesc la un moment dat, așa că, la prima greșeală vor fi schimbați, la fel cum vor face fii, ale căror mame au evadat din construcția de zeci de ani, care se chema familia lor, pentru o plăcere trupească și iluzorie, nefiindu-le rușine să se afișeze în fața lor, cu un tânăr de seamă cu ei, drept ,,tatăl vitreg”?
Ce poți tu, ca părinte să mai construiești frumos în inimile lor? Amintirile frumoase cu mama și tatăl lor , în momente de trecere prin greutăți, prin unirea întru ajutorul dat lor, în momentele zilelor lor de naștere, când bucuria voatră îi făceau să plutească….le veți îngropa?
Nopțile tinereții voastre, pe care le-ați cheltuit întru grija de viața copiilor voștri, lacrimile de mulțumire date Domnului și Dumnezeului nostru, pentru trecerea prin momente grele, terminate cu un inimaginabil bine….?
Sunt vremuri pe care nu le-am putut, nici măcar imagina vreodată, indiferent de ceea ce citiserăm, vizionaserăm sau ascultaserăm! Sunt vremuri în care singura noastră scăpare, este iubirea, rugăciunea, iertarea și mărturisirea ortodoxiei! Cu deplina conștientizare a muceniciei! Așa ne-a fost scris!
Iisuse Hristose, Fiul Lui Dumnezeu, miluiește-mă pe mine, păcătosul!
Există live-uri pe Internet cu adevărații creștini ortodocși? Nu, nu există. Adevărații creștini ortodocși se nevoiesc clipă de clipă, prin rugăciune, fapte, spovedanie, mărturisire și simțire adevărată a învățăturii Lui Hristos, Domnul și Mântuitorul nostru.
O mână de cretini, conduși de un rătăcit care cere bani pentru laptop și cameră de filmare, care e divorțat și are un copil de care nu pomenește, absolut NICIODATĂ, ține în live o mână de cretinoizi, de la ora 10… 05 (tare, nu: de ce nu, 10.00? 10.005?, adunați ca să vedeți cine îl trimite printr-un șut în fund, ca să ceară bani să meargă în Athos și să-și cumpere obiecte IT. De ce nu-și cumpără din banii lui? Pentru că cerșitul ăsta modern, al lui, îl face să adune niște bani de la niște proști, încontinuu.
La Sfânta Parascveva, în 2022, s-a dus cu o muierușcă de pe live, că nah… în afară de bani speră să adune și amintiri cu proastele de pe live, și adună!
Oamenii inteligenți și cu adevărat credincioși, au părăsit pagina acestui rătăcit cu dinții de iepure la vedere și care, zeci și sute de ore, îl batjocorește pe părintele Arsenie Boca, într-un fel de ,,inteligență” tâmpită și fără de bun simț, așa cum făceau comuniștii. Citește cărți scrise de Sfinții părinți cu un ton de-ți dă senzația de vomă, așa că…vai de capul lui, prăpăditul care ține în live nopți întregi, fraieri care nu simt adevărata legătură cu Hristos, și au nevoie de porcăriile lui Cristian Chiță!
Din nefericire, intră la el un amărât de popă, Eduard, care îi copiază limbajul, demența și batjocorirea părintelui Arsenie Boca, FOST MĂRTURISITORAL DOMULUI HRISTOS, care nu se poate apăra de batjocurile acestui mincinos satanist, care și-a părăsit copilul și care îl judecă, pe un fost credincios, care este plecat din această lume, și despre care nu știm nici unul dintre noi, ce a hotărât Dumnezeu.
NU ȘTIȚI, AMĂRÂȚILOR, CINE S-A MÂNTUIT, nu aveți de unde ști, dar vă arătați oamenilor, drept știitori și judecători ai morților! Îl batjocorețște și pe Nil Dorobanțu…acest urât mirositor mincinos, rătăcit!
Despre părintele Arsenie Boca am auzit cam, în urmă cu douăzeci de ani, cred, că, la televizor. Încet-încet, am început să caut articole despre viața și nevoința sa, și am găsit și pro, și contra acestui părinte, prigonit de comuniști. Bineînțeles, că de-a lungul anilor, m-am dus și direct la Prislop, dar am participat și la pelerinaje care treceau pe la mănăstirea părintelui.
Acuma….recunosc faptul că eu nu mă duc niciodată la vreo mănăstire, să cer ceva anume, ceva lumesc, pentru mine, personal, sau familia mea. Mă rog în fața sfintelor icoane sau sfintelor moaște și cer luminarea minții noastre, a tuturor, dar, evlavia mea a fost, este și va fi la Sfânta Treime și la Maica Domnului nostru, Iisus Hristos.
La sfârșitul rugăciunilor, sigur că mă rog și Sfinților Arhangheli, Sfinților Apostoli sau mucenici, doctori fără de arginți, dar evlavia mea nu s-a putut împărți decât cu Dumnezeu cel în Treime slăvit și Maica Domnului.
De aceea, eu cred că nu noi putem declara sfinții (mai ales ierarhii prezentului), ci, singur Dumnezeu îi cheamă de-a dreapta Sa pe cei care s-au nevoit întru dreapta credință și întru apărarea turmei Lui Hristos.
Dacă a fost prigonit, dat afară din mănăstire, arestat, era clar că părintele a fost împotriva bestiilor comuniste, care aveau în plan distrugerea ortodoxiei. Ceea au adunat în dosare pentru batjocorirea sa, ce sunt de fapt? Păcate lumești? Absolut toți păcătuim, dar Dumnezeu este cu noi necontenit și ne ajută să ne ridicăm, încontinuu.
Așadar, cei care-l acuză pe părintele Arsenie Boca de fel și fel de lucruri, nu sunt credibili și nici dreptul de-a face așa ceva, nu-l au, dacă au o minimă cunoștință a credinței ortodoxe, pentru că, nici unul dintre noi, mirenii și nici măcar preoții sau ierarhii nu suntem în dreptul de-a judeca și de-a eticheta definitiv un om, mai ales, un om care s-a nevoit să trăiască alături de Hristos.
Chiar dacă ceea ce susțin unii despre părintele Boca, ar fi adevărat, ei uită, sau habar nu au, că părintele se putea mântui chiar și în ultimul ceas al vieții sale, prin spovedanie și Împărtășire. Și, atunci, ceea ce unii scriu, vorbesc, împrăștie despre păcatele sale, nu fac decât să-l ajute la mântuire pe părintele Arsenie Boca. Dumnezeu să-l ierte și să-l așeze de-a dreapta Sa!
Poveștile pe care le voi scrie, sunt sustrase din realitatea incredibilă pe care o trăim, dar numele personajelor sunt, desigur, fictive….
~ ~ ~
Simona curăța niște prune în timp ce laptop-ul ei reda o Liturghie din ziua precedentă, făcută de un stareț. Era modul în care se menținea într-o liniște interioară, unică, la care lucrase intens în ultimii cincisprezece ani, citind, mergând la biserică, în pelerinaje. Dumnezeu fusese în mintea ei, necontenit, chiar dacă, în tinerețe, habar nu avea ce înseamnă credința ei ortodoxă, în care fusese botezată.
Unde locuia acum, își urmase soțul, în urmă cu peste treizeci de ani, iar când pusese piciorul pentru prima dată într-o depresiune înconjurată de un lanț de munți frumoși ca de basm, primul ei gând a fost; ,,Dumnezeu m-a adus aici, și aici mă voi ruga să mă țină să adorm, în acest rai„. Avea doar douăzecișipatru de ani. Cinci ani mai târziu, la o spovedanie, a rugat pe preotul locului să o sfătuiască cum să citească Biblia, pentru a o putea înțelege, pentru că încercase de foarte multe ori, fără succes, iar prima dorință a ei de-a lungul a peste zece ani fusese să nu moară până nu va citi și înțelege, Sfintele Scripturi.
Preotul (care-i botezase copilul prin stropire, cu un ibric, deasupra unei copăițe din plastic), i-a răspuns cu aroganță, că, citirea Bibliei pentru mireni e la fel cu o halcă de carne de porc, dată unui nou născut. Așa că, femeia a rugat pe o vecină, sectară, dacă o poate ajuta să înțeleagă Biblia, cu condiția că nu-și va părăsi niciodată credința în care s-a născut. Sectara a încercat, dar, foarte curând, Simona a înțeles că nu au de-a face nimic cu credința ei, cele ce i se spuneau. Și, uite așa….au trecut alți opt-nouă ani, în care n-a mai căutat nimic și în care simțea că viața ei nu prea are rost….copiii crecuseră, erau rebeli, nu dorea nici unu dintre ei (două fete și un băiat) să rămână alături de ea. Plecase fiecare, cu o fascinație de nedescris pentru alte locuri, alte obiective, iar Simona îi ajutase cu absolut tot ce putea să adune din munca ei și a tatălui lor.
La vreo doi ani, după ce, ultimul copil plecase la facultate la București, se îmbolnăvise de diabet, brusc,
de la niște depresii fără sfârșit, căpătate în urma constatării că tot ce făcuse ea pentru copii, nu avea nici o relevanță pentru ei, care deveniseră obraznici și îi spuneau să nu-i mai sune să-i tot întrebe ce fac, unde sunt….că ei sunt niște oameni liberi, iar ea nu are nici un drept să-i tot ,,ancheteze”.
Neavând de ales, a început să participe la Sfânta Liturghie, în biserica locală, unde același preot, care nu ținea niciodată cateheză, care refuza să-i vândă un loc de veci, a început s-o canonisească după ce mărturisea că se întristează pentru că nici un copil nu accepta să calce în biserică….să-i spună să lase în pace bărbatul care refuză orice discuție despre Dumnezeu cu ea, pentru că un bărbat nu se lasă umilit de o femeie. A anunțat încetarea pomenirii viilor și morților, din motivul că se plictisesc copiii… a încetat să mai conducă morții pe parcursul a nici un kilometru, decât într-o mașină….n-a adus niciodată un om decedat în fața Sfântului Altar (exceptând rudele lui și localnicii bogați), pur și simplu îi arunca în cutia de lemn, apoi, în capelă și, în ultima zi sunt încărcați într-o mașină și duși urgent, la groapă, cu câteva bolboroseli grăbite!
Sfântul Teodor Studitul ne-a arătat că înmormântarea este una dintre Sfintele Taine, pe care nu avem dreptul s-o batjocorim în modelul vremurilor moderne, pentru că plecarea omului de aici a ajuns să fie doar o capturare de bani!
,,
Pentru creștini, moartea nu este sfârșitul vieții, ci trecerea în Împărăția cea veșnică, momentul pentru care creștinii se pregătesc și care îl așteaptă cu nădejdea Învierii. Slujba înmormântării reflectează în același timp tristețea și solemnitatea despărțirii sufletului de trup și nădejdea creștinilor în Hristos și așteptarea întâlnirii cu El. Sufletul se desparte de trup, iar trupul „în țărână se întoarce”.
Sfântul Teodor Studitul considera slujba înmormântării atât de importantă încât o așeza în rândul Tainelor Bisericii.
La înmormântarea mirenilor adulți
Preotul slujește rânduiala înmormântării îmbrăcat în epitrahil și felon. Rânduiala începe cu tămâierea mortului și a celor de față, cu binecuvântarea și rânduiala Panihidei. Apoi mortul este dus la biserică, pentru a se face slujba propriu-zisă a înmormântării.
Cortegiul este de obicei precedat de Cruce și de steagul bisericesc, urmate de preot, de sicriu, apoi de rudele apropiate, de prieteni și cunoscuți. Potrivit tradiției, pe drumul spre biserică, iar apoi pe drumul de la biserică spre cimitir se fac câteva opriri la răspântiile drumurilor, înaintea bisericilor pe lângă care trec sau în locuri legate de evenimente din viața celui adormit (numărul opririlor variază în funcție de obiceiul locului), unde se citesc ectenii. În unele locuri se citesc la opriri și Evanghelii (cele de la Stâlpi).
Ajungând la biserică, mortul este așezat în pronaos, cu fața spre altar. Pe masa de la capul mortului se așază coliva, iar de partea cealaltă se așeza analogul, pe care stau Sfânta Evanghelie și cartea folosită pentru slujba înmormântării. În cele patru colțuri ale sicriului se pun lumânări aprinse (dacă există, în niște sfeșnice). Pe pieptul mortului se pune o icoană sau o cruce. Clericii stau înaintea analogului, cu fața spre cel adormit și spre credincioși, iar rudele mortului stau de partea dreaptă.
Preotul dă binecuvântarea de început: Binecuvântat este Dumnezeul nostru…
Catisma a 17-a (Psalmul 118) fie în întregime, fie doar cele câteva versete însemnate cu cruce din acesta. Dacă timpul nu permite citirea acesteia, se omite.
Rugăciunile de iertare (se citesc în principiu de către preoții care sunt duhovnici, iar de nu sunt de față, le pot citi și preoții care nu sunt duhovnici).
Necrologul, dacă se rostește.
Sărutarea icoanei sau crucii de pe pieptul mortului; se face mai întâi de clerici, în ordinea ierarhică, apoi de rudele apropiate și de ceilalți, în timp ce strana intonează stihirile potrivite (prosomiile): „Veniți, fraților, să dăm mortului sărutarea cea mai de pre urmă…”
Urmează rugăciunile finale, ectenia și ecfonisul, apoi încheierea arătată în Molitfelnic și se cântă de trei ori „Veșnica pomenire…”
După aceea trupul e dus la groapă, însoțit de preot și urmat de convoiul funebru, cântându-se „Sfinte Dumnezeule” și alte cântări potrivite (acolo unde se poate).
Ajungând la groapă, sicriul este lăsat jos, fața mortului este acoperită cu o pânza, iar preotul toarnă peste el vin amestecat cu untdelemn, în formă de cruce, spunând „Stropi-mă-vei cu isop și mă voi curăți, spăla-mă-vei și mai vârtos decât zăpada mă voi albi”[1].
Sicriul este apoi acoperit și așezat în groapă, iar preotul aruncă puțin pământ în groapă, tot în semnul crucii, rostind: „Al Domnului este pământul și plinirea lui, lumea și toți cei ce locuiesc într-însa”[2] și varsă în groapă cenușa din cădelniță.
Groapa este apoi acoperită cu pământ, iar în acest timp se cântă troparele potrivite („Cu duhurile drepților…” și următoarele).
Preotul face încheierea: „Slavă lui Dumnezeu, Care așa a binevoit!”
Se obișnuiește ca la sfârșitul slujbei preotul să rostească „Dumnezeu să-l ierte!”, iar credincioșii să-i răspundă cu același: „Dumnezeu să-l ierte!”.
Simona, femeia care-L căuta pe Dumnezeu, neîncetat, fiind absolut sigură că nu există alte cale de mântuire, decât prin ascultare și smerenie, a dechis Sfânta Scriptură la întâmplare și a citit;
,,„Când a venit împlinirea timpului, Dumnezeu l-a trimis în lume pe Fiul său, născut din femeie” (Gal 4, 4)”
Hristos este Calea, Adevărul și Viața noastră! Nimic altceva nu ne va ocroti, ajuta și încuraja în această viață plină de capcane! Vom pleca așa cum va rândui Dumnezeu, dar, bogați și fericiți, dacă vom urma Calea cea dreaptă!
Doamne ajută! Ni s-a spus această așa-zisă, amenințare, de către păpușarul care zbierase, cu câteva zile înainte, că ,,Dumnezeu nu mai există, iar Biblia va fi interzisă!””.
Desigur că, Dumnezeu a încetat să mai existe pentru ei, care se cred dumnezeii acestei lumi de tot plânsul, pe care o duc în rătăcire prin orice mijloace demonice, iar drumul rătăcirii are autostrada fricii, pe care le-o induc clipă de clipă, și pe care bieții oameni fără dram de credință în Dumnezeu, aleargă ca niște schelete flămânde. Și cei care au aderat la planul lor și sunt în funcții de conducere, care au au strâns (prin furăciune și sărăcirea oamenilor) grămezi de bani, case și bunuri, și ei au coșmaruri de groază că le vor pierde.
Un lucru știu ei, păpușarii; mai există o mână de oameni cărora nu le pasă de ceea ce au adunat prin muncă neistovită și prin evitarea cheltuirii muncii lor pe vacanțe de top, petreceri sau haine de firmă. Nu le pasă, pentru că știu din învățătura Sfintelor Scripturi și a sfinților părinți mărturisitori, că tot ce avem aici este trecător (și cât de trecător este, în ultima vreme timpul zboară inimaginabil), că putem pleca în orice clipă, fără a putea lua cu noi, nici măcar o foaie de hârtie, tot ce putem lua sunt faptele noastre, gândurile și darul smereniei și al căii bunătății induse de Dumnezeu, prin Mântuitorul nostru, Iisus Hristos, care și-a dat viața în chinuri pentru a ne aduce Lumina cea Adevărată în minte și suflet – adevărata noastră avere, aici, pe pământ!
Așadar, nu vor avea nimic, bieții oameni care nu doresc să-L caute pe Hristos, și pentru care ne vom ruga neîncetat, dar cei care ne rugăm Lui prin Sfanta Treime, Maicii Domnului și tuturor sfinților, nu vom pierde nimic, nu ne veți putea lua nimic, exceptând o mână de pământ, câteva ziduri și o căruță de lemne și cârpe!
Averea noastră adunată în suflet, va fi legătura noastră definitivă cu Sfânta Treime, prin rugăciune, fapte, smerenie și mărturisire. Liniștea noastră de nedescris este Lumina cea Adevărată prin care deschidem ochii în fiecare dimineață și mulțumim Lui Dumnezeu pentru încă o zi dăruită nouă, și vălul de pace și liniște în care adormim seară de seară după rugăciunea de slavă și mulțumire către Cel care ne-a adus aici, după chipul și asemănarea Sa și ne-a zidit în noi amprenta dumnezeiască, prin sufletul pe care ne vom nevoi să i-L ducem, neîntunecat de grozăviile lumești.
Dumnezeu ne-a trimis pe Fiul Său, înomenit, care s-a jertfit pe cruce pentru mantuirea noastră, a tuturor, așadar….averea noastră n-o vor putea lua, indiferent de amenințările lor!
Biblia pe care vor s-o interzisă, e cea scrisă pe hârtie, dar Sfânta Scriptură din mintea noastră, n-o vor putea scoate!
Avem urechi, dar sunt doar niste palnioare care absorb laude, promisiuni, minciuni si inselatorii.
Avem copii, dar ne consideram supraparinti pentru ca le dam telefoane, tablete, de la trei-patru ani, in fapt scapam de ei invatandu-i sa stea cu ochii si cu mintea in matrix.
Avem parinti, dar preferam sa nu-i mai vedem si sa nu mai comunicam decat cand ne pot dona ceva bani, stransi cu greutate in vremurile acestea. Pentru asta primesc si ei un telefon sau cateva linii de mesaj inchise cu un emoji in forma de inima, ce sa-si doreasca mai mult? I-am ,,educat„ sa nu ne mai deranjeze cu telefoane foarte des si sa nu mai faca gargara ca nu le-am raspuns la mesaje….auzi tu la ei: simt ca pica din picioare de grija ca ni s-a intamplat ceva!
Avem vecini, care cu multi ani in urma, ne-au ajutat cu sufletul intreg deschis, cand am fost bolnavi, batuti de soarta sau in alte cumpene. Acum, ii urmarim din dosul perdelei: cum sunt imbracati, unde se duc, ce au in plase? Daca ne intalnim cu ei, privim in jos, mormaim un ,,buna ziua„ si ne prefacem grabiti.
Avem fosti prieteni, cunostinte, pe care, la fel, ii evitam cu privirea in pamant, dar, ii cautam pe retelele sociale, le cautam pozele, postarile, lista de prieteni, pentru ca radio-santul din vremea comunista s-a mutat pe Internet.
Ne ducem si la Liturghie, duminica, si ne uitam la fiecare femeie (mai ales) cum este imbracata, cand ingenuncheaza, daca are pantofii perfect curati pe talpa, si asta e tot! In rest, ne calcam pe capete sa prindem loc la ,,Fericiri, in fata, desigur....desi, habar nu avem de lumina nesfarsita si caldura dumnezeiasca pe care ar trebui s-o simtim inlauntrul nostru la fiecare fericire, dar, mai ales la ultima, care se apropie cu fiecare ceas: ,,Fericiţi veţi fi când vă vor prigoni şi vă vor ocări, şi vor zice tot lucrul rău împrotiva voastră, minţind pentru Mine. Bucuraţi-vă şi vă veseliţi, că plata voastră multă este in ceruri!
Acest interviu a avut loc în condiții care nu vor fi elucidate acum, dar vă asigur că este cît se poate de real și că a avut loc azi 23 Decembrie 2022: Intervievator: Ce planuri aveți vis-a-vis de o viitoare pandemie? Intervievat: Am planuri concrete în sensul în care la anul va avea loc o […]
Intoarcerea la dreapta ortodoxie, capatata de noi prin Sfintele Taine ale Botezului, se face prin multe forme, printre care: dorinta de cunoastere a apartenentei noastre la Biserica Ortodoxa, regretul comiterii anumitor pacate si nestiinta de-a scapa de apasarea lor, boala, supararea sau cine stie ce nenorocire pica asupra noastra si cautam o cale de intelegere. Cate o data, din fericire, exista inlauntrul nostru, permanent, o picatura de constiinta curata care ne duce instant cu gandul la Dumnezeu, indiferent de ceea ce traim: tristete, fericire, rusine, iertare.
Daca nu avem sansa unui preot care sa comunice cu noi prin cateheza, si doar sa repete incontinuu niste fraze aliniate la supunerea fata de ierarhii care au semnat in Creta, avem optiunea sa cautam singuri in primul rand in Sfintele Scripturi: ceea ce ni s-a spus de catre Domnul Iisus Hristos si de Sfintii Apostoli, apoi il avem pe parintele Staniloaie cu dogmatica ortodoxa, care, luata pas cu pas si asociata cu invataturile Sfintilor parinti, ne ridica din groapa ratacirii si ne invata sa incepem sa ne curatam mintea si inima, ca mai apoi, sa le directionam la faptele placute Lui Dumnezeu, si inimaginabil de folositoare, noua si celor din jur.
Numai ca, astazi, marea majoritate a oamenilor, cred in orice ii scuza pe ei de pacate si de rataciri.
Live-ul facut de Diana Sosoaca impreuna cu Luis Lazarus, este de-a dreptul halucinant, incepand de la 2.58, cand incepe sa-i faca reclama ereticului Singurov si sa ne spuna ca biserica ortodoxa valaha e in regula, ca e acceptata de ministerul cultelor. Dar, nu spune oamenilor ca Singurov este caterisit din ortodoxie, ca face live-uri cu drogati si cu yoghini si vorbeste niste tampenii demne de portile Iadului.
O perioada, am crezut ca ea chiar iubeste poporul roman si cauta sa faca, pe cat poate, lucruri bune pentru el, dar ceea ce face aceasta femeie este sa urle incontinuu, ocari, amenintari si tampenii, la adresa oricui om care nu e de acord cu ea. In ciuda faptului ca se practica erezia pe fata, in BOR, nu avem dreptul niciunul dintre noi sa oracaim injurii si ocari la adresa vreunui popa sau ierarh – plata lor va veni de la Dumnezeu prin Domnul nostru Iisus Hristos, poate, mai curand decat ne putem imagina.
Imi este mila de aceasta femeie, Dumnezeu s-o lumineze si s-o scoata din caderile mentale care o rasucesc in fel si chip si care o indeamna sa profereze tot felul de concluzii eretice.
1.Făcând o vizită inopinată la Mănăstirea Frăsinei, Sfântul Calinic a surprins călugării petrecând cu femeile din sat și atunci a pus acea piatră cu legământ, interzicând părții femeiești să treacă peste hotarul statornicit.
Ați mințit!
Sfântul Calinic a ctitorit Mănăstirea după rânduiala Sfântului Munte Atos, aceasta însemnând săvârșirea Sfintelor Slujbe după rigoarea și tipicul atonit, eliminarea totală a cărnii din hrana călugărilor și bineînțeles, avatonul atonit, adică interdicția pusă femeilor de a se apropia de Mănăstire. Această ultimă prevedere a fost stabilită dintru început, nu ulterior cum mint ecumeniștii cei fără de rușine.
2.Biseica din vale a fost construită fără binecuvântare și încalcă hotarul pus de Sfântul Calinic (Ioan Irineu Popa)
Ai mințit, minciuno-mitropolitule! ,,Părintele Ioanichie Popescu, a participat personal in direct la sfintirea picturii Bisericii din vale a Manastirii Frasinei, sfintire realizata in anii 60 ai secolului trecut, dupa aproximativ 20 de ani de la sfintirea Bisericii! Aceasta sfintire…
Ca si cum n-ar fi destul caderea popilor si ierarhilor in erezie dupa Creta, pe Internet au aparut ca ciupercile dupa ploaie, personaje care fac live-uri, chipurile, sa conduca lumea pe calea mantuirii.
La prima impresie, s-ar putea crede ca sunt patronate de preoti, nu! Sunt initiate de catre insi semianalfabeti, toate cu dorinta de-a face bani de pe spinarea credulilor frustrati de siguratatea autoindusa, pentru ca nu i-a obligat nimeni sa-si traiasca viata pe telefon.
Daca ar fi doar asta: dar, sunt barbati singuri, trecuti de patruzeci de ani, unii divortati si cu copii, altii, neinsurati niciodata, dar, absolut convinsi ca ei sunt si smecheri, si marturisitori, si agatatori de amarate de femei de pe chat.
Marturisirea ortodoxiei, merge in concordanta cu afisarea Icoanei Maicii Domnului, sub care se cere bani (multi) pentru imbogatirea valizei cu tehnologie digitala, cu batjocorirea lui Arsenie Boca, Nil Dorobantu sau (tineti-va bine!) a lui Mihai Eminescu, poreclit ,,nea Mihai„, de catre un analfabet care face bale si graunte la gura, daca are de citit un cuvant mai elevat.
Subiectele live-urilor sunt in proportie de 90% despre inselari, tratate cu bunatate, invitatii fiind fosti lepadati care povestesc cu ardoare, cate trei ore, cum aveau ei milioane de euro fara munca (prin smecherii), cum aveau ei masini de lux, cate sapte amante, amintind din cand in cand ca s-au ,,spalat„ de toate prin Maicuta Domnului.
Acolo sunt sute, poate o mie de persoane, unii foarte tineri care se pot gandi: ,,ia te uita, asta s-a distrat la greu si la sfarsit a pus punct, cand s-a saturat si si-a cheltuit toti banii. De ce n-a incerca si noi, daca avem posibilitatea sa ne remodelam?„.
Iar, daca in chat, intervine careva si-i spune ca face inselare pe fata, intervine papagalul cu barbita si incepe ,,pretenas, idiotule, mars, prostule, te blochez!„, asta fiind dovada smereniei si a credintei, ca, in rest, cum poate un individ singur, care nu e nici casatorit, nici monah (deci are aventuri curvesti, ca asta e realitatea) sa se declare mare credincios marturisitor?
Tot acolo, pe parcursul noptilor intregi, intra si popi spalati pe creier, care au adoptat limbajul agramat ca si cum ar face ascultare de cersetorul modern de bani.
Nu se poate, ca preot, si nici ca om obisnuit, sa intri trei nopti pe saptamana, de la 9 si jumatate seara pana dimineata la 3…4, si sa stai cu urechile ciulite la un ratacit. Unde e nevointa ta, rugaciunea ta, somnul tau odihnitor?
La ,,cateheza„ draceasca a unui analfabet dus cu pluta!
,,Vă rugăm să ajutați la achiziționarea unor echipamente Hi-Fi pentru filmări live (cameră video) și tehnică PC (laptop) pentru procesarea și editarea materialelor audio-video.„
NU va las link-ul, tocmai ca sa nu-l ajut sa creasca numarul oamenilor care ii asculta murdariile, dar multi dintre voi stiti despre cine e vorba!
Doamne ajuta, si pastrati-va in curata rugaciune, mila, iertare si bunatate!
A se observa și că deși peste tot mass-media proclamă a se respecta o distanță de siguranță de 1,5 m între persoane, pentru mersul la biserică ni se indică obsesiv distanța de 2 m – ca și cum bisericile ar fi cel mai prielnic loc pentru infectare…
Îndrumări bisericeşti pentru starea de alertă
Având în vedere că, din 15 mai 2020, încetează starea de urgențăși aplicabilitatea Ordonanțelor militare care au limitat importante aspecte ale vieții religioase publice a credincioșilor, în urma consultării cu Guvernul României, Patriarhia Română transmite următoarele îndrumări către unitățile de cult ale Bisericii Ortodoxe Române din țară, privind accesul credincioșilor ortodocși în lăcașurile de cult,
Dragi români, Evitați să vă internați în spitale, când aveți simptome de viroză, febră, răceală, gripă. Criminalii din spitale au primit ordine de sus să slăbească imunitatea pacienților prin administrarea tratamentului contra malariei, echivalent cu citostaticele sau efectele chimioterapiei. Interesul sataniștilor e să depopuleze lumea și folosesc toate mijloacele distructive care le stau la îndemână. […]
Vremea curge intr-un ritm nemaivazut. Multi oameni se plang ca timpul se scurge cu o viteza cum nu s-a mai trait, dar, foarte putini inteleg ca este spre ajutarea noastra, in paralel cu nefericita posibilitate a celor rataciti, de a se intoarce la Dumnezeu.
Nu exista lipsa posibilitatii oamenilor de-a cauta mantuirea….nu! Exista, doar, scurtarea timpului, care se aliniaza cernerii binelui de rau.
Vedem, traim si simtim o nemaipomenit de groaznica schimbare a omului, cazut in mandrie, inselare, lacomie, curvie sau minciuna. Toate, impletite in felurite moduri si etichetate ca libertati ale omului modern – om modelat de mai bine de optzeci de ani (de la instaurarea comunismului) in linia lepadarii de credinta in ortodoxie, care este demolata, in ultimii ani, de la interior. Mai precis, de cand au aderat la CMB si au semnat ereziile de la Creta, fara sa spuna o soapta mirenilor, care au ramas exact ca niste oi proaste, doar cu donatiile de bani, la greu si cu inselarea despre care parintele Iustin Parvu, la fel ca si alti sfinti parinti, ne-a spus-o clar si limpede: ,,pastorii vostri va vor vinde!„.
Si, asta fac, sub ochii nostri, cu zambetele alea ale lor fariseice si cu minciuno-cuvantarea in care latra continuu ,,iubire, dragoste, iertare„, intru acceptarea dezmembrarii uneia Sfinte Sobornicesti si Apostolice BIserici. Ce se intampla la Frasinei, e doar o fila din cartea spurcaciunii lor, cu mii de file, de care Domnul nostru Iisus Hristos se va ocupa la venirea Sa!
Marturisiti-L pe Mantuitorul sufletelor noastre si pe capul Bisericii Ortodoxe, Domnul nostru Iisus Hristos, frati crestini!
Vom vorbi în continuare de ultimul apărător al Ortodoxiei înainte de căderea Constantinopolului, Sfântul Marcu Evghenicul şi cum s-a îngrădit acesta de erezie.
După cum se știe, Sfântul Marcu s-a luptat împotriva papismului, care, exploatând declinul Bizanțului, a vrut să subjuge Ortodoxia – care i s-ar fi dat mai dinainte ca plată – în schimbul ajutorului militar și economic promis imperiului slăbit. Este cunoscut faptul că, dacă n-ar fi existat, prin bunăvoința lui Dumnezeu, Sfântul Marcu, în această perioadă critică pentru Ortodoxie, Răsăritul întreg s-ar fi papistăşit și credința adevărată ar fi fost ștearsă de pe fața pământului.
Lucrul important este că Sfântul nu s-a luptat împotriva sinodului de la Ferrara-Florența – aşa cum știe toată lumea – doar în timpul ședințelor, ci și după semnarea acordului și întoarcerea la Constantinopol. Iar tocmai aceste ultime lupte ale sale – rămase multora necunoscute – au, poate…
Şi Iisus, suspinând cu duhul Său, a zis: Pentru ce neamul acesta cere semn? Adevărat grăiesc vouă că nu se va da semn acestui neam.
13.
Şi lăsându-i, a intrat iarăşi în corabie şi a trecut de cealaltă parte.
14.
Dar ucenicii au uitat să ia pâine şi numai o pâine aveau cu ei în corabie.
15.
Şi El le-a poruncit, zicând: Vedeţi, păziţi-vă de aluatul fariseilor şi de aluatul lui Irod.
16.
Şi vorbeau între ei, zicând: Aceasta o zice, fiindcă n-avem pâine.
17.
Şi Iisus, înţelegând, le-a zis: De ce gândiţi că n-aveţi pâine? Tot nu înţelegeţi, nici nu pricepeţi? Atât de învârtoşată este inima voastră?
18.
Ochi aveţi şi nu vedeţi, urechi aveţi şi nu auziţi şi nu vă aduceţi aminte.” Marcu cap.8, vers. 12-18
Cine ar fi putut să-şi imagineze prezentul infernal care ne înconjoară şi ne înfăşoară din toate părţile, la fel ca un giulgiu al unei boli cumplite şi neştiute, al cărui leac se află la îndemâna noastră, dar nu putem ridica mâna să-l atingem, nu putem deschide ochii să-l distingem, nu ne putem destupa urechile să-i simţim adierea, aşa cum simte o plantă în deşert atingerea apei?
Nu ne costă averi, acest leac şi nici nu are fenomene secundare sau posibilităţi de-a nu ne videca, pentru că este leacul de la Dumnezeu cel în Treime slăvit, şi anume: iertarea, mila şi iubirea. Tot ce avem de făcut este să începem să ne depărtăm mintea şi inima de la rătăcirile acestei lumi, să deschidem ochii cu putere şi chiar cu durere, asupra a ceea ce suntem şi ceea am putea fi; orice plăcere, bucurie sau victorie ţine câteva ceasuri…uneori, minute. După care se aşează în mintea şi inima omului dorinţa unei alte plăceri sau bucurii, asemeni unui lanţ care ne leagă de tot ce vedem fastuos şi aducător de adrenalină de jur împrejur.
Asta, până la un punct, când într-un fel sau altul, totul ia sfârşit. Prin boală, prin neputinţa de-a mai ajunge la stadiile pe care ni le-am construit conform cu nebunia lumii, prin vreo faptă necugetată de răzbunare sau de ură, atunci toţi cei care ne lăudau, ne înconjurau cu falsa lor încântare, toţi ne vor părăsi. Cu cine rămânem de atunci încolo? Cu durerea gâlgâind în toate fibrele fiinţei noastre, fără cale de scăpare decât pierderea minţii, căderea completă fizică şi mentală, sau, de multe ori, sinuciderea? Da….
Cum ar fi să ne clătim ochii şi să ne luminăm minţile, pas cu pas (pentru că ridicarea noastră din cursa asta odioasă a diavolului nu se face în trei zile) cu rugăciune în lacrimi, cu trimiterea minţii la Hristos şi scoaterea din tine a durerii care te-a adus la stadiul de frunză uscată? Vor fi zile de durere aşa cum n-ai mai simţit: la fel ca atunci când scoţi o plagă pe viu, dar sfârşitul va fi vindecarea definitivă, recăpătarea acelei linişti şi a unei păci de care uitaseşi, sau pe care n-ai apucat s-o trăieşti. Ţi se deschid ochii asupra unor lucruri care-ţi vor trezi mila, smerenia, iertarea şi dorinţa de a fi iertat. De aici încolo, nu vei mai avea nici o secundă de frică, de nimic. Îl vei găsi pe Hristos Mântuitorul nostru în mintea ta, aproape necontenit, pentru că fiecare faptă o vei cântări în Sfintele Lui învăţături lăsate nouă prin Sfinţii Apostoli şi, mai ales cele lăsate direct de El, Fiul Lui Dumnzeu, care pentru noi, păcătoşii a ales moartea în chinuri groaznice.
E un drum greu, fraţi creştini, dar e singurul drum câştigător din viaţa noastră!
La început, în ciuda faptului că duşmanul de moarte al României a ieşit şi ne-a spus cu o satisfacţie diavolească „nimic nu va mai fi cum a fost până acum!”, oamenii au crezut că totul va trece….mai băgăm un tată, o mamă, un frate în sac şi-l aruncăm în groapă ca pe un câine….mai facem o pauză în care reluăm chefurile, vacanţele şi tot ce am acumulat noi de-a lungul anilor ca „normal”!
Realitatea cumplită se derulează cu o viteză care nu mai permite conştientizarea deplină a ceea ce se schimbă cu fiecare secundă din sacru în profan, din normal în demenţă, din viaţă în moarte!
Parte din preoţi încep să spună adevărul şi să mărturisească cu curaj ceea ce se face, de fapt, cu lumea cea rătăcită şi zăpăcită de tehnologie şi de viteza cu care se derulează totul. Dar, pe parcurs se pierd şi aderă încetul cu încetul şi cu subtilitatea celui rău, descrisă de sfinţii părinţi, aderă inclusiv la pecetluire şi se reinventează declarând fără ruşine şi fără frică de Dumnezeu pecetea lui satan ca pe un păcat personal! Morminte văruite….farisei şi cărturari făţarnici aţi gustat din confortul lumii acesteia printr-o funcţie dată de un ierarh lepădat şi şmecher şi acum vă reinventaţi….după ce aţi mărturisit pe Hristos şi v-aţi declarat cu mândrie ucenici ai părintelui Iustin Pârvu….vai, vouă! Vă aliniaţi exact acolo unde părintele Iustin, Dumnezeu să-l ierte şi să-i primească rugaciunile, a spus limpede; „păstorii voştri vă vor vinde!” şi ne-au vândut în Creta, Biserica neamului românesc a fost vândută ca un obiect de care vrei să scapi, iar acum ne vindeţi pe noi în cele mai curveşti moduri….declarând pecetea păcat personal! Probabil, ca să nu pierdeţi banii luaţi de la oi, veţi face iertare de pecete! Vai, vouă….făţarnicilor şi fariseilor, mai răi decât cei din vremea primei veniri a Domnului, pentru că atunci nu existau institute teologice, Sfinţi Părinţi, Sfinţi Apostoli şi mari mucenici!
Domnul v-a lăsat cea mai nobilă misiune care putea fi atribuită, pentru vremurile cele mai grele de pe pământ şi voi, ce faceţi?
Noi, ce facem? Vom face cum ne-au spus Sfinţii părinţi; vom bate drumurile până vom găsi un preot mărturisitor! Şi pentru voi plâng sufletele noastre, pentru că nu se mai întrevede nici o salvare a omului decât moartea, dar ea trebuie să fie întru credinţa mântuitoare dată nouă de Dumnezeu prin Mântuitorul nostru, Iisus Hristos!
Vom muri în Hristos, mărturisindu-L, iubindu-L şi căutând la îndurarea Lui şi a Tatălui şi a Sfântului Duh Domnul!
Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul Lui Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi, păcătoşii!
În data de 4 ianuaie 2021, Secretariatul de Stat pentru Culte a transmis la Cancelaria Sfântului Sinod materialul informativ intitulat Vaccinarea împotriva Covid-19 în România. Gratuită, Voluntară, Sigură, o broşură format din 18 pagini, care clarifică din punct de vedere medical mai multe aspecte cu privire la subiectul vaccinării cetăţenilor împotriva virusului SARS-CoV-2.
Întrucât, potrivit Strategiei de vaccinare împotriva Covid-19, în etapa a doua de vaccinare este inclus şi personalul clerical care desfăşoară activităţi cu risc crescut de expunere la infecţia cu SARS-CoV, Vă transmitem, Înaltpreasfinţia Voastră, broşura informativă Vaccinarea împotriva Covid-19 în România. Gratuită, Voluntară, Sigură, împreună cu solicitarea de a transmite acest material informativ către personalul clerical şi neclerical din eparhie (ierarhi, preoţi, diaconi, cântăreţi bisericeşti, vânzători/gestionari, asistenţi sociali etc., de la centrul eparhial, parohii şi mănăstiri), asfel încât aceştia să aibă acces în cel mai scurt timp la informaţiile şi clarificările oferite de specialişti pentru a putea decide în cunoştinţă de cauză dacă doresc să se vaccineze.
După prigoana comunistă din anii 50-60, au urmat douăzeci de ani de înşelare a omului prin oferirea locurilor de muncă, a locuinţelor cu apă caldă şi calorifere, preţul plătit fiind dezrădăcinarea de familie şi lepădarea de Hristos, pentru că noua viaţă citadină, la grămadă creştinii cu rătăciţii alcătuid noua clasă muncitoare ”liberă” de orice constrângere morală, pentru că avântul de-a munci şi-a construi o ţară industrializată se baza pe a-i deschide sclavului comunist drumul spre a putea face orice în timpul său liber; beţii, dezmăţ, avorturi. Ni s-ar părea puţin, perioada de douăzeci de ani când românul a fost ameţit de cap cu noile ”libertăţi”, dar, în fapt, a fost hotărâtoare pentru planul care avea să decurgă fulminant după anii 90, când, nemulţumiţi de prea puţinele libertăţi, oamenii visau cu ochii deschişi la ”minunăţiile” Occidentului, care Occident, fiind mulţumit cu ce-a făcut comunismul din naţia română din punct de vedere al dezrădăcinării şi lepădării de credinţă, a băgat de seamă că liderul comunist al ţării o luase pe arătură, în sensul promovării naţionalismului şi a valorilor populare, ceea le încurca enorm planurile de aruncare a planetei în lagărul noii ordini mondiale!
Aşa că l-au ”rezolvat” pe Ceauşescu, ameţind lumea că vor trăi în noua democraţie, exact aşa cum au visat ei (luaţi cu trei decenii în urmă din cocioabele cu closet în spatele casei, acum erau furioşi că li se dădea apă caldă cu program….curent, la fel…chit că mă-sa îl crescuse la opaiţ). Noua democraţie le-a dat la gioale cum nu se poate imagina; libertatea de-a pleca de acasă să fie sclavii vesticilor, la şters de funduri sau la prostituţie, sclăveală până la leşin şi locuinţe în cele mai mizere locuri. În ţară….partide, partiduleţe, firme şi firmuleţe, droguri de toate felurile, trafic de carne vie, dezmăţ arătat la televiziunile devenite slugi ale viitoarei îngenuncheri şi ucideri a umanităţii oarbe şi lepădate. Şi, ca totul să fie perfect în planul antihristului, la începutul mileniul trei i-au izbit cu tehnologia IT, care, dacă ar fi fost implementată în folosul omului, poate ar fi ajutat enorm umanitatea, pentru că fiind atât de mulţi, ar fi oferit posibilitatea economisirii timpului petrecut prin faţa ghişeelor, informării corecte şi utile a oamenilor, etc.! Dar, n-a fost să fie! Dependenţa oamenilor de noua ”minune” black mirror, s-a aşezat pe curiozitatea bolnăvicioasă de-a vedea….de-a căuta….de-a experimenta şi, ceea ce-a fost cel mai grav şi a dus la tâmpirea propriilor lor copii (actuala generaţie tânără) a fost bucuria cu care le-au pus în mână de la trei, patru ani, telefoane, tablete, declarându-i genii! În fapt, i-au lăsat să-şi coacă creierii şi să-şi veştejească sufletele curate în lumea virtuală (mincinoasă) a lui antihrist, prin pornografie, jocuri violente care dau dependenţă şi fel de fel de idei sataniste cu care aveau să formeze ”noua normalitate”. Totul, ţinut atent sub control de clasa politică vândută şi satanizată complet, care a luat din şcoli orice urmă de valoare a istoriei, literaturii sau creştinismului, culminând cu introducerea nenorocirii de ”educaţie” sexuală de la vârsta de trei ani, acceptarea căsătoriei între doi bărbaţi sau două femei, sărăcirea oamenilor, batjocorirea şi uciderea lor în lagărele contruite chiar pe banii lor, fostele spitale!
Le-au ucis părinţii anul trecut şi i-au aruncat în saci ca pe gunoaie, nespovediţi, neîmpărtăşiţi şi ei au tăcut, mulţi s-au bucurat că le-a rămas mai devreme decât sperau, un apartament sau o amărâtă de casă. La vremea când urlau ca dracii din iad ”vrem spitale, nu catedrale”, unde erau oamenii care se opuneau acestei blasfemii? Nu erau nicăieri, sau, dacă erau, numărul lor este prea mic pentru a fi luat în seamă. Imaginea din 10 august, luată cu o dronă şi ”scăpată” pe Internet de un ziarist, e cumplită…. ea arată, în fapt, cine guvernează actual pe aceste pământuri care gem de plânsetul celor care zac în el şi s-au jertfit pentru…..pentru ce?
„Întru Împărăţia Ta când vei veni, pomeneşte-ne pe noi, Doamne!”
A doua epistolă Sobornicească a Sfântului Apostol Petru
1.
Simon Petru, slujitor şi apostol al lui Iisus Hristos, celor ce prin dreptatea Dumnezeului nostru şi a Mântuitorului Iisus Hristos au dobândit o credinţă de acelaşi preţ cu a noastră:
2.
Har vouă şi pacea să se înmulţească, întru cunoştinţa lui Dumnezeu şi a lui Iisus, Domnul nostru.
3.
Dumnezeiasca Lui putere ne-a dăruit toate cele ce sunt spre viaţă şi spre bună cucernicie, făcându-ne să cunoaştem pe Cel ce ne-a chemat prin slava Sa şi prin puterea Sa,
4.
Prin care El ne-a hărăzit mari şi preţioase făgăduinţe, ca prin ele să vă faceţi părtaşi dumnezeieştii firi, scăpând de stricăciunea poftei celei din lume.
5.
Pentru aceasta, puneţi şi din partea voastră toată sârguinţa şi adăugaţi la credinţa voastră: fapta bună, iar la fapta bună: cunoştinţa,
6.
La cunoştinţă: înfrânarea; la înfrânare: răbdarea; la răbdare: evlavia;
7.
La evlavie: iubirea frăţească, iar la iubirea frăţească: dragostea.
8.
Căci dacă aceste lucruri sunt în voi şi tot sporesc, ele nu vă vor lăsa nici trândavi, nici fără roade în cunoaşterea Domnului nostru Iisus Hristos.
9.
Iar cel ce nu are acestea este slab văzător şi orb şi a uitat de curăţirea păcatelor lui de demult.
10.
Pentru aceea, fraţilor, siliţi-vă cu atât mai vârtos să faceţi temeinică chemarea şi alegerea voastră, căci, făcând acestea, nu veţi greşi niciodată.
11.
Că aşa vi se va da cu bogăţie intrarea în veşnica împărăţie a Domnului nostru şi Mântuitorului Iisus Hristos.
12.
Drept aceea, vă voi aminti pururea de acestea, cu toate că le ştiţi şi sunteţi întăriţi întru adevărul în care staţi.
13.
Socotesc, dar, că este drept, câtă vreme sunt în acest cort, să vă ţin treji, prin aducerea aminte,
14.
Fiindcă ştiu că degrabă voi lepăda cortul acesta, precum mi-a arătat Domnul nostru Iisus Hristos.
15.
Dar mă voi sili ca, şi după plecarea mea, să vă amintiţi necontenit de acestea,
16.
Pentru că noi v-am adus la cunoştinţă puterea Domnului nostru Iisus Hristos şi venirea Lui, nu luându-ne după basme meşteşugite, ci fiindcă am văzut slava Lui cu ochii noştri.
17.
Căci El a primit de la Dumnezeu-Tatăl cinste şi slavă atunci când, din înălţimea slavei, un glas ca acesta a venit către El: „Acesta este Fiul Meu cel iubit, întru Care am binevoit”.
18.
Şi acest glas noi l-am auzit, pogorându-se din cer, pe când eram cu Domnul în muntele cel sfânt.
19.
Şi avem cuvântul proorocesc mai întărit, la care bine faceţi luând aminte, ca la o făclie ce străluceşte în loc întunecos, până când va străluci ziua şi Luceafărul va răsări în inimile voastre,
20.
Aceasta ştiind mai dinainte că nici o proorocie a Scripturii nu se tâlcuieşte după socotinţa fiecăruia;
21.
Pentru că niciodată proorocia nu s-a făcut din voia omului, ci oamenii cei sfinţi ai lui Dumnezeu au grăit, purtaţi fiind de Duhul Sfânt.
Timpul ne ne mai ajută, fraţi creştini, după cum bine vedem cu toţii, zilele zboară pe nesimţite, asupririle şi prigonirile vin ca grindina asupra omenirii care pare în stare de amorţeală a minţii şi a sufletului. Durerea cea mai mare este că nu poţi ajuta la trezirea conştiinţelor pentru că unui suflet împietrit îi este aproape peste putinţă de-a de înmuia în dragostea şi smerenia către Hristos, de la o zi la alta!
Vremurile au distrus partea luminată din om şi au lucrat la întunecarea ei prin inducerea mândriei, a competiţiei adunării de bani şi bunuri, a confortului şi a iubirii deşănţate de sine. Privind în jur, aproape că îţi doreşti să pleci cât mai repede de aici, dacă n-ar exista dorinţa de-a face voia Lui Dumnezeu, ajutând atât cât îţi este putinţa, pentru că de aici nu vom pleca cu banii, casele, maşinile sau bijuteriile, cu vacanţele şi cârpele de firmă, ci, vom pleca cu faptele bune, cu gândurile bune şi cu smerenia şi iertarea de care am putut da dovadă.
Vremea aceasta cu miros de moarte, de disperare şi de lepădare ar trebui să fie pentru preoţi, în primul rând. Vremea asta ar trebui să-i transforme în apostolii de pe urmă, mărturisitori permanenţi ai Lui Hristos, ieşind din biserici şi propovăduind Evanghelia la fel ca la începutul creştinismului, pentru ca oamenii să se lepede de înşelarea lumească şi să caute mântuirea sufletului. Dar ei nu fac asta, decât într-un număr foarte infim, pentru că sunt consideraţi nebuni, ei fiind în fapt, nebuni pentru Hristos, Dumnezeu să-i ocrotească! Restul, au devenit nişte popi intelectuali, raşi, tunşi şi frezaţi după ultima modă, cu un discurs fad, arogant şi lansat pe reţelele de socializare sau în grupuri select alese, exclusiviste, la fel ca fariseii din timpul venirii Domnului Hristos pe pământ. Sunt plini de argumente pro fariseismului lor şi contra smereniei şi slujirii cu tot sufletul pentru conştientizarea oamenilor. Îşi fac Liturghiile ca în vremurile bune (de fapt, vremurile nu sunt bune pentru creştini, de secole), cu hainele lor superelegante, cu gândul la câte lumânări, pomelnice şi cărţi s-au vândut şi cam atât! În dosul acestor fapte ale lor stă ascultarea de mai-marele ierarh, nicidecum ascultarea de Hristos de care s-au îndepărtat pentru că Domnul este departe în timp, ierarhii cei vânduţi la sinodul tâlhăresc sunt aici, la vedere….au jilţuri legate cu fundă în fiecare biserică, pentru aducerea aminte a preotului locului că nu e de capul lui. Mă gândesc şi eu aşa….cum va fi ziua când pe jilţul acela va sta Împăratul Cerului şi al Pământului – Iisus Hristos şi ne va chema pe fiecare la Judecată?
Cu siguranţă că vom veni cocoşaţi de povara păcatelor, dar e bine să nădăjduim să avem fiecare, măcar câte o legăturică de fapte şi gânduri bune, de lacrimi pentru regretul păcatelor noastre, care să ne facă să sperăm în mila şi iertarea venită de la Dumnezeu!
Eu scriu aici, frăţiilor voastre care veţi citi, dar mă rog Domnului Iisus Hristos să mă ajute să mărturisesc oamenilor faţă către faţă, atât cât mi se îngăduie mie, să fac fapte bune şi să plâng din adâncul sufletului meu la rugăciune, asta însemnând curăţarea mea interioară şi dorinţa de-a împărţi cu cei din jur Lumina Cea Adevărată care este chiar în faţa noastră, dar pe care ochii noştri orbiţi, abia dacă o zăresc!
,,Eu sunt Păstorul cel Bun. Păstorul cel Bun îşi pun viaţa pentru oile sale. Iar cel plătit şi cel care nu este păstor, şi ale cărui oi nu sunt ale lui, vede lupul venind şi lasă oile şi fuge; şi lupul le răpeşte şi le risipeşte’’ (Ioan 10, 11-12). Realitatea vremii noastre excede preasfintele cuvinte […]
Ortodox crestin 